Pages

Friday, October 5, 2012

The Girl friend

Sunt tipa pe care baietii o au ca prietena, sunt tipa de treaba cu care pot vorbi despre orice, sunt tipa libera mereu pentru o plimbare dar nu sunt acea tipa - iubita.
Stiu ca si eu ma schimb in momentul in care simt ca devin "iubita" dar oare de ce nu se poate sa purtam o conversatie normala?!?
M-am invatat prost, 6 ani si ceva am fost obisnuita sa fiu acolo la fiecare pas, sa facem atat de multe impreuna sa facem totul impreuna... Ma gandeam ca dupa o relatie de 1 an de zile cu M in care ne vedeam doar in weekend si uneori in timpul saptamanii in ciuda faptului ca stateam la 10 minute distanta o sa ma schimb...cred ca unele lucruri nu se schimba, unele dorinte nu dispar.
Cu Mau a fost un pic dificil sa se deschida, avea traumele lui complexele lui lucruri pe care vroia sa le tina doar pentru el dar...el era indragostit. De atunci nu s-a mai indragostit nimeni de mine, da le place de mine sau isi doresc sa ma cunoasca intr-un mod mai mult sau mai putin inocent dar de iubit...
Cu M reusisem sa devoltam un sistem: mesajul de buna dimineata trimis in fiecare dimineata de mine, stia ca daca intarzie sau nu il primeste sunt suparata, urma apoi telefonul lui in pauza de masa de maxim 30 de secunde dar ii auzeam vocea, nu stiu daca el a inteles ca asta era tot ce conta pentru mine, la 4:30 intra pe net si schimbam cateva replici, in functie de program mai vorbeam putin si apoi mesajul de seara. A durat un pic dar mai bine de 6 luni am urmat sistemul asta, acest pic de organizare ma ajuta un pic. Acum nu avem nimic, totul tine de chef, de plictiseala de... nici nu stiu.
Acum vreo 2 ani cineva imi spunea "Daca vrei ceva, ofera...Vrei sa te sarute? Saruta-l. Vrei sa te alinte? Alinta-l". Il alint la fiecare conversatie, nu ii spun aproape niciodata pe nume si nu scot nimic de la el decat daca ii zic...Alinta ma.....
M-am umflat de plans si azi, ma doare capul. Daca ar fi in fata mea acum as spune ca nu merge, ca a avut dreptate am incercat dar nu merge...si ce as face dupa?!? As urla toata saptamana si m-as certa ca mereu fac asa, ca renunt usor, ca daca as fi mai putin incapatanata lucrurile poate ar functiona. As fi ca un strut cu capul mereu in pamant plangand din orice si gandindu-ma ca o sa fiu singura toata viata. Pff...sunt ca un disc stricat stiu de acum ce o sa fac, am sa ma abtin oricum prefer sa fiu eu cea parasita ca sa nu ma simt vinovata, sa nu consider ca eu am renuntat..

2 comments :

Iahim said...

Cît de liniştitor sună cuvintele astea: "prefer sa fiu eu cea parasita ca sa nu ma simt vinovata, sa nu consider ca eu am renuntat"! Cred că dacă aş fi interiorizat eu adevărul ăsta, la timpul potrivit, aş fi scăpat de multe zguduituri şi chinuri.
Te salut, micuţă prietenă. Lucruri din ceea ce scrii îmi amintesc de obiceiuri pe care le-am trăit şi eu. Să fii iubită!

TiSento said...

numai ca nici eu nu imi urmez "sfaturile" uneori...acum sa vad daca pot controla strutul sa nu iasa la suprafata....:)