Pages

Monday, August 12, 2013

Și a fost ... Paris!

Azi se împlinesc fix două luni de când am pus piciorul pe pământ Românesc după mica mea escapadă la Paris. A fost o săptămână atât de obositoare și totuși atât de frumoasă în care am colindat singură atâtea străzi pline de poveste. Nu vorbesc franceza, nu mi-a plăcut niciodată dar pot să vorbesc în engleză atunci când am nevoie de ceva dar a fost genu de excursie în care aproape că nu am deschis gura. La Sacre Coeur am vorbit cu un băiat pentru că aveam nevoie de mărunt să îmi iau și eu un ban suvenir, dar acceptau doar anumite monede...m-a urmărit un pic după ce i-am furat tot măruntul dar apoi s-a depărtat fără incidente.
A fost ciudat să mă plimb de una singură într-un oraș atât de mare și recunoscut pentru romantismul său dar poate că a meritat.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Păi să vedem:
- undeva după catedrala Notre-dame, după ce treci de magazinele cu suveniruri este un pod, un pod frumos probabil nu prea special dar pe care cântau 4 bărbați la niște instrumente frumoase. Iubesc genul asta de arta, am stat acolo și i-am ascultat cum cântau și pentru un moment eram liniștită și fericită. Cred că cel mai important lucru din excursia asta în care am mers singură a fost faptul că nu mă simțeam vinovată sau stânjenită atunci când făceam ceva ce îmi doream eu să fac, nu trebuia să mă gândesc dar oare persoana care e cu mine vrea să facă lucrul astă, dacă nu e un moment reușit o să zică că am pierdut timpul aiurea? Ei bine acum nu a trebuit să îmi fac griji pentru nimeni, am făcut ce am vrut, unde am vrut. E adevărat că am alergat mult prea mult, mi-aș fi dorit să fie o excursie mai relaxată dar am vrut să ajung în cât mai multe locuri ca să nu aibă lumea prea multe lucruri să îmi comenteze, de genu vai dar nu ai fost acolo...ce ai pierdut era așa frumos....
- aceeași experiență cu un artist de stradă am trăit-o și la Sacre Coeur unde un domn cânta melodii la harpă... a fost prima dată când am auzit și am văzut o harpa pe viu
- am fost și în Pigalle, era păcat să ratez zona, mai ales că m-a bine dispus la maxim. Pe cât eram de obosită pe atât de amuzată am fost de toate nebuniile văzute prin magazinele de acolo și mai ales în Muzeul Erotismului. Hmm Muzeul Erotismului, un loc interesant și da așa cum îi spune și numele e un loc unde sexul este artă. Pentru 10 euro ai ocazia să vizitezi 7 etaje pline cu tablouri, expoziții fotografice și diferite statuete și obiecte care prezintă organele sexuale din diferite zone și perioade. În doua dintre etaje poți sta să vizionezi filmulețe porno așa cum erau ele făcute la început, începând cu epoca filmului mut. În ciuda faptului că totul era dedicat pornografiei nu am găsit nimic care să îmi provoace un sentiment negativ, am ieșit cu un zâmbet de acolo care valora mult mai mult decât cei 10 euro plătiți la intrare.
- Turnul...simbolul Parisului, este mare, este frumos și este incredibil de aglomerat. Este teribil cât de mult trebuie să aștepți pentru a urca până în vârf, la cele două lifturi petreci de 10 ori mai mult timp decât admirând priveliștea pentru că atunci când ajungi sus ești obosit și plictisit de stat la coadă. Nu știu dacă există vreo oră din zi în care să nu fie aglomerat acolo, chiar și la cei cu rezervare on-line era coadă.
- și pentru că vorbim de cozi, Parisul e un oraș bun pentru oamenii matinali. Știu că e vorba de o vacanță și te gândești că măcar în vacanță să mai lenevești în pat dar dacă vrei să vezi Parisul e bine să te trezești dimineață. Când am fost la Catedrala de la Notre-dame era în jur de 9... am stat ceva timp înauntru pentru că e o clădire mare și frumoasă pe care merită să o iei la bani mărunți. După o oră poate o oră și ceva am plecat spre altă destinație. Când am intrat eu, era foarte liber, când am ieșit...pff aici vorbim de cu totul altă poveste... era o coadă imensă pe trei rânduri care abia se mișca, a fost un șoc imens. La fel a fost și la Palatul Versailles...era coadă și când am ajuns eu dar se mișca repede dar când am ieșit nici nu te vedeai de câtă lume era acolo.
- un oraș extrem de aglomerat. Nu am văzut nicăieri atât de mulți oameni, mă simțeam ca într-un furnicar și am rămas cu sentimentul că acolo există la propriu o viață sub pământ. Am schimbat metroul cu trenul și cu tramvaiul și cu autobuzul de atâtea ori că au fost momente în care simțeam că nu fac altceva decât să mă plimb cu mijloace de transport în comun. Urcam și coboram chiar și doua etaje pentru a schimba linia de metrou sau de tren și în permanență era o mare de oameni care se mișca pe acolo. Am văzut oameni care citeau, am văzut oameni care nu își ridicau ochii din telefon dar am văzut și femei care se machiau pregătindu-se pentru o noua zi de muncă. Petreci atât de mult timp în acele locuri încât ajungi să te comporți ca acasă. Singurul lucru pe care nu îl făceau oamenii era să mănânce, ceea ce mi s-a părut o dovadă imensă de respect în condițiile în care era oricum prezentă o paletă largă de mirosuri.
- oamenii erau foarte relaxați, și nu exista loc cu verdeață care să nu fie bun loc de odihnă și relaxare. Nu cred că erau persoane care să se simtă constrânse în vreo formă, fiecare făcea ce dorea fără să se gândească la imagine sau la vorbele celorlalți.
- am văzut pentru prima dată un travestit, cred că aveam un zâmbet tâmp pe față când am realizat la ce mă uitam. Am văzut pentru prima dată doi bărbați care se sărutam, cei drept pe ei nu am putut sta să îi analizez că nu se cuvenea să te uiți în gura oamenilor.
- nu am mâncat nimic prea special, oricum toate sunt destul de scumpe și sinceră să fiu eram atât de obosită și plină de adrenalină că numai de mâncare nu îmi ardea. În general mâncam doar o dată în zi și atunci mai mult seara și uneori mai luam o masă la ora 5 când ajungeam la prietena mea la muncă.
- am dormit atât de puțin în zilele alea că abia așteptam să ajung acasă... nu știu dacă am avut mai mult de 2-3 nopți în care să dorm mai mult de 5 ore, în condițiile în care eu rar mă abat de la regula de 8 ore, sunt o ”dormicioasă” ce pot să spun.
Poate că aș mai vizita Parisul încă o dată dar cu siguranță nu singură. Acum știu cum să ajung și unde și am văzut mare parte din ce se putea vedea așa că o a doua vizită e sigur menită să fie în doi...dar cine știe.