Bucatica mea de ura...Part II

Nesiguranta mea e atat de mare incat ma inclin la cea mai mica adiere de vant. M-am prostit iar, am lasat invidia sa infloreasca iar in sufletul meu si o data cu ea si nesiguranta.
Vreau sa dispara...vreau sa nu mai tin minte cu o cheama, sa uit ca respira acelasi aer ca si mine.
Mereu fac loc in viata mea la cate un eveniment care imi zdruncina toata fiinta. As vrea sa cred ca povestea mea de dragoste se scrie pe undeva si ca va fi superba si voi fi fericita...dar pana atunci trebuie sa invat sa nu mai las orice nimic sa imi umbreasca fericirea.
Imi e atat de dor sa spun Te iubesc incat acum as fi capabila sa o spun oricui...
Sunt cel mai mare dusman al meu...

Tragedia unui noi inceput

Calmul dinaintea furtunii... cred ca descrie atat de bine starea in care sunt acum.
Sunt foarte calma in legatura cu situatia mea actuala, sau imi place sa cred ca sunt asa. De ce ma contrazic? Pentru ca desi ma bucur de pauza si ma odihnesc si sunt multumita de ideea de "vacanta" am inceput sa am iar un somn agitat, visez urat, ma foiesc nu imi gasesc locul in pat. De curand am dormit doua nopti cu verisoara mea, aparent in fiecare noapte am vorbit prin somn ba chiar am gesticulat aprins. Ultima data cand mi-a atras cineva atentia ca ma cert prin somn era in liceu.
Aceasi stare de agitatie in somn am simtit-o si in perioada trecuta in care am fost in somaj, incep sa cred ca e o legatura. Constient nu resimt nici o frustrare poate doar o ingrijorare in ceea ce privesc cheltuielile si lipsa banilor in perioada urmatoare dar inconstient cred ca sunt mai tulburata decat vreau sa recunosc.
Sunt usor comoda si trebuie sa fac ceva in privinta asta. Am decis sa renunt la ideea de master cu care am cochetat saptamanile trecute, nu stiu ce anume m-a demoralizat mai tare: faptul ca nu sunt destul de pregatita pentru interviu, ca anul trecut au fost foarte multi care veneau cu note de 10 la licenta, ca anul trecut nu s-a organizat din cauza numarului mic de studenti, bursa aproape inexistenta....oricare ar fi adevaratul motiv ideea si-a pierdut din putere...si cred ca si eu.

Fragmente...

Am crescut dar imi doresc sa retraiesc sentimentele pe care le simteam in urma cu cativa ani, atunci ma simteam iubita. In ultimele doua relatii nu am mai trait acel sentiment. Imi lipseste comoditatea relatiei de lunga durata in care cunosti persoana de langa tine, daca nu in intregime macar un pic mai mult si stii care sunt lucrurile care trebuie sa le faci ca sa fie bine.
Ma uit la el si nu gasesc un punct comun intre noi, il simt ca ar vrea sa il sustin mai mult si sa il contrazic mai putin :), sa vorbesc mai putin despre lucrurile personale pe care EU le gasesc relevante,despre lucrurile pe care eu vreau ca el sa stie ca nu imi plac...nu vrea sa discute despre ele. Am si eu subiecte despre care uneori imi e greu sa vorbesc, ma rusinez sau ma simt ciudat dar sunt lucruri care trebuie discutate.
Nu sunt la fel de entuziasmata ca si el cand calca acceleratia, cand tureaza motorul, nu sunt la fel de incantata de interiorul X5-ului lui fratesu, nu sunt data peste cap de telefonul lui pe care nici dealerii GSM din oras nu l-au vazut inca... Ce faci cand simti ca el vrea sa fii mai expresiva dar pe tine nu te atrag lucrurile astea?
Imi place uneori de el dar ma simt mereu in atac, astept sa spuna in fiecare minut "pa" si as vrea sa fiu detasata cand se intampla asta, nu mi-ar placea sa plang pentru relatia asta, pentru el...
Sunt constienta ca trebuie sa schimb atitudinea asta daca vreau sa am o relatie, persoanele au inceput sa ofere mai putin si trebuie sa ma multumesc cu ce se gaseste pe "piata"...

Fantasmele erotice ale femeilor

Pentru ca s-a ivit ocazia sa comand o serie de carti de pe net am profitat de ea si mi-am comandat si eu ceva. Una dintre noile mele achizitii este o carte scrisa de Nancy Friday si se numeste Fantasmele erotice ale femeilor. Nu am stiut la ce sa ma astept si recunosc ca am fost rusinata la inceput de achizitia mea, dar cum lucrurile in viata par a nu fi intamplatoare in spatele unui titlu care te-ar face sa rosesti un pic atunci cand ai ajunge cu cartea la casa pentru a o plati, se ascunde o cercetare foarte interesanta.

Cartea, desi reeditata de-a lungul timpului in cateva randuri, prezinta necenzurate fanteziile a zeci de femei (sau sute, nu am avut curiozitatea sa le numar) asa cum le traiesc acestea, fara nici o interventie sau editare din partea autoarei. Sunt mai multe carti care dezbat intr-un fel sau altul subiectul acesta dar nu stiu daca intr-o maniera la fel de "stiintifica". Am sa ma pronunt asupra acestui fapt dupa ce o sa ma mai documentez, dar cartea aceasta chiar m-a impresionat, daca pot sa spun asa.
Asa cum si autoarea specifica in introducere, nu e nimic anormal sa nu ai fantezii...si vorbim aici de cele sexuale... dar realitatea este ca majoritatea oamenilor le au.
Nu stiu daca e vorba de o dorinta de a capata atentie dar in general tot ce fac, citesc, ascult, descopar raportez la mine in incercarea de a intelege cum functionez eu ca om, pentru ca inca mai sunt lucruri pe care nu le inteleg la mine. Si asa cum era de asteptat am citit cartea si in acelasi timp m-am analizat pe mine.
E adevarat ca mare parte din scrisorile publicate si putinele interviuri pe care le-a realizat sunt destul de elaborate si pana la urma asta e si ideea cartii, sa arate pana unde poate ajunge imaginatia unei femei pentru a experimenta placerea; dar pentru un minut m-am simtit ca fiind o ciudata pentru ca eu nu am astfel de imagini care sa imi condimenteze viata sexuala, am sarit apoi in partea opusa pentru ca unele lucruri descrise in carte erau peste puterea mea de a face o conexiune intre acele imagini si sentimentul de placere urmat apoi de un sentiment ciudat de parca as fi fost privata de ceva...Eu de ce nu?
Psihologic vorbind e perfect normal sa "fantasmezi" macar ocazional si nu are intotdeauna legatura cu o prestatie mai putin reusita, asa cum confirma o mare parte din femeile care si-au impartasit gandurile...
Atunci unde este problema? Unde este acel blocaj care spune Nu - nu te poti gandi la nebuniile astea.
As minti sa spun ca nu am avut niciodata idei pentru o minipoveste usor incitanta dar nici pe departe la asemenea intensitate...am fost geloasa.
Ca toate lucrurile care ne caracterizeaza pe noi ca si adulti si fanteziile isi au radacinile tot in perioada copilariei. Daca stam sa analizam toate frustrarile noastre, incapacitatea noastra de a ne adapta la diverse situatii si pana la o viata sexuala mai mult sau mai putin sanatoasa, toate isi au radacinile in aparent banalele intamplari din copilarie. Orice cuvant, orice situatie care a fost interiorizata atunci si aparent uitata ne creioneaza personalitatea celui care suntem azi.
Si pentru ca spuneam ca raportez totul la mine am incercat sa inteleg si alte lucruri unde isi au raspunsurile. De-a lungul timpului am descoperit multe, mi-am amintit lucruri care nici nu stiam ca s-au intamplat si care nu stiu ce le-a declansat amintirea. Nu stiu daca o sa pot sa le/ma "vindec" dar faptul ca incerc sa le inteleg ma face sa ma simt mai bine.
Sunt o persoana galagioasa, mult prea galagioasa cu toate ca daca ma uit la familie mea pentru noi e o tonalitate normala (ha ha) dar pe cat sunt de galagioasa pe atat sunt de ... tacuta. Traiesc mereu sentimentul ca fac ceva rau si atunci cand fratele meu ma pedepsea mereu ma punea sa tac, sa ma opresc din plans si sa nu scot nici un sunet...cred ca inconstient traiesc sentimentul ca sunt pedepsita...
Vroiam sa scriu mai multe dar parca ma simt goala in fata publicului si vreau sa ma imbrac si nu sa mai dau jos alte straturi. Sa revenim la carte, un numar serios de scrisori m-au facut sa cred ca in general ceea ce pare normal pentru unii este catalogat disfunctional pentru altii. Unele femei vorbeau cu o asa seninatate despre cum faceau sex cu fratele lor sau cum unchiul le baga degetul si le atingea cu penisul in erectie aratandu-le unde trebuie sa intre sau cum fratii le-au fortat sa faca sex cu alti baieti ei privind tot actul, incat pentru ele nu pare nimic iesit din comun.
Pe de o parte e de admirat ca aceste femei duc o viata normala, au familii si sunt integrate in societate fara nici o trauma aparenta, dar e de inteles aparitia acelor imagini sau dorinte sub forma unor fantezii sexuale atat de puternice.
Am inteles toate acele fantezii legate de viol, durere, posedare ele au la baza un sentiment de vinovatie care nu permit femeii sa se descatuseze de anumite idei si singurul mod de a se bucura de sentimentul de placere este de a-si crea imaginea ca nu o fac voit, ca nu mai este controlata de ele situatia...de subliniat aici ca e vorba strict de fantezii si nu de o violenta reala. Dar nu pot intelege fanteziile cu animale sau cu baieti tineri, adolescenti, aici nu stiu de unde vine trauma...
Per total o carte interesanta, depinde de cititor cum doreste sa o inteleaga. Sunt prezentate lucruri "iesite din comun" la prima vedere dar atat de comune daca stam sa analizam situatia.