Prieten sau nu

Este o vorba "Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur".
Stau si ma intreb daca eu sunt cumva intr-o stare de ebrietate sustinuta de ceva ani ca numai "prieteni" de calitate am.
As indrazni sa spun ca ultima persoana pe care as putea sa o numesc prieten am pierdut-o in liceu, dar as fi nedreapta cu cateva persoane care mi-au fost alaturi in anii de dupa. Prietena mea, singura pe care o mai pot numi asa, e plecata in tari mai calde de un an si ceva dar chiar si atunci cand inca era in tara aveam sentimentul ca problemele ei ma coplesesc. O iubesc enorm dar nu mai reusesc sa fac fata evenimentelor din viata ei. Alte persoane pe care as indrazni sa le numesc prieteni sunt fostii iubiti si asta doar pentru ca eu incerc sa compensez lipsa prietenilor cu prezenta lor si cred ca asta in ochii unora este o complicatie majora. Eu am considerat intotdeauna ca iubitul trebuie sa iti fie inainte de toate prieten...cine nu e de acord cu mine asta e.
Imi lipseste un prieten in viata mea asa cum imi lipseste aerul cand ma sufoc. Am invatat sa zambesc la toate glumele proaste din jur facute de asa zisii amici care duc lipsa de evenimente in viata lor si se distreaza producand situatii jenante, am invatat sa zambesc si sa fiu draguta chiar daca as vrea sa tip si sa fug.
Stiu ca cel mai greu este sa asculti pe cei din jur si incerc sa fac lucrul asta dar tot mai multi nu au nimic de spus si ce este si mai groaznic este ca am inceput si eu sa nu am nimic interesant de spus....
Incerc uneori sa tac, sa ies si sa ii ascult pe restul si sa nu comentez nimic dar nu reusesc decat sa atrag mai multa atentie asupra mea pentru ca eu sunt de fel o persoana galagioasa care rade mereu si care vorbeste mai mereu prea tare si atunci toti incep sa ma intrebe obsesiv " Da ce ai?", "Da ce e cu tine?", "Da tu erai de gasca ce stai asa?".
Incep sa cred ca nu am sorti de izbanda... Am nevoie de o gura de aer, o gura de aer proaspata pentru ca a cam inceput sa se imputa viata asta a mea.
Am sa scriu un anunt la mica publicitate "24 ani, 173/64, satena, provenita dintr-o familie cu 2 copii, studii superioare, cu viitor loc de munca asigurat schimb/vand viata pentru o saptamana de vara pe o campie plina cu papadie. Bonus atasez o mana de persoane cu impresii si situatie materiala buna dar cu putine calitati. Negociabil.
Oare primesc oferte?!?
P.S. Caut prieten pentru sfarsitul lumii.

Tomnatica

Apare un sentiment de panica atunci cand vine toamna pentru ca totul in jur incepe sa moara si pentru o secunda uitam ca mai exista primavara si ca totul o sa revina la viata.
Dar e o moarte frumoasa, e o moarte colorata...cred ca ar trebui sa invatam de la natura sa murim frumos.
Asa cum frunzele atunci cand simt ca le vine vremea imbraca cele mai frumoase haine asa si noi ar trebui sa acceptam trecerea asta deschisi.
Frunzele nu mai invie in primavara, NU, in locul lor apar alte frunze...
poate din acelasi loc de unde au cazut celelalte in toamna dar nu vor fi aceleasi, se vor hrani de pe aceasi creanga dar NU vor fi aceleasi, vor face umbra aceluiasi petic de pamant DAR NU VOR FI ACELEASI.
Singurul care supravietuieste peste iarna este copacul si totusi frunzele cand mor sarbatoresc si se aseaza la radacina lui si se transforma in hrana pentru acesta.Mor si prin moartea lor asigura continuitatea copacului.
Ar trebui sa invatam de la frunze sa murim frumos si de la copac sa invatam sa ne schimbam, el o face in fiecare an cu regularitate si frunzele nu se supara, ele mor ca el sa poate trece peste iarna.
Cred ca asa sunt si relatiile, ele mor ca sa faca loc altora si trebuie sa invatam sa le omoram frumos...ca sa ne putem hrani mai tarziu din ele si sa construim o relatie proaspata cu miros de primavara...daca va rezista sau nu peste "iarna" nu stim...
Nu stiu cum reusesc dar toamna imi omor toate relatiile...septembrie, august, noiembrie, octombrie in ordine sunt lunile in care mi-am schimbat vesmintele...sunt o tomnatica.

poezie

Picturi cu oameni pe pamant deschis

imagine-n miscare

Furtuni de sunete razbesc in zare

cerul tace.

Pe Dunare plutesc lesurile fostelor iubiri

Infiorator miros

de ura

de dispret

dar cel mai tare miroase a dezamagire

E un miros putred

O combinatie de mucegai si lacrimi statute.

The Girl friend

Sunt tipa pe care baietii o au ca prietena, sunt tipa de treaba cu care pot vorbi despre orice, sunt tipa libera mereu pentru o plimbare dar nu sunt acea tipa - iubita.
Stiu ca si eu ma schimb in momentul in care simt ca devin "iubita" dar oare de ce nu se poate sa purtam o conversatie normala?!?
M-am invatat prost, 6 ani si ceva am fost obisnuita sa fiu acolo la fiecare pas, sa facem atat de multe impreuna sa facem totul impreuna... Ma gandeam ca dupa o relatie de 1 an de zile cu M in care ne vedeam doar in weekend si uneori in timpul saptamanii in ciuda faptului ca stateam la 10 minute distanta o sa ma schimb...cred ca unele lucruri nu se schimba, unele dorinte nu dispar.
Cu Mau a fost un pic dificil sa se deschida, avea traumele lui complexele lui lucruri pe care vroia sa le tina doar pentru el dar...el era indragostit. De atunci nu s-a mai indragostit nimeni de mine, da le place de mine sau isi doresc sa ma cunoasca intr-un mod mai mult sau mai putin inocent dar de iubit...
Cu M reusisem sa devoltam un sistem: mesajul de buna dimineata trimis in fiecare dimineata de mine, stia ca daca intarzie sau nu il primeste sunt suparata, urma apoi telefonul lui in pauza de masa de maxim 30 de secunde dar ii auzeam vocea, nu stiu daca el a inteles ca asta era tot ce conta pentru mine, la 4:30 intra pe net si schimbam cateva replici, in functie de program mai vorbeam putin si apoi mesajul de seara. A durat un pic dar mai bine de 6 luni am urmat sistemul asta, acest pic de organizare ma ajuta un pic. Acum nu avem nimic, totul tine de chef, de plictiseala de... nici nu stiu.
Acum vreo 2 ani cineva imi spunea "Daca vrei ceva, ofera...Vrei sa te sarute? Saruta-l. Vrei sa te alinte? Alinta-l". Il alint la fiecare conversatie, nu ii spun aproape niciodata pe nume si nu scot nimic de la el decat daca ii zic...Alinta ma.....
M-am umflat de plans si azi, ma doare capul. Daca ar fi in fata mea acum as spune ca nu merge, ca a avut dreptate am incercat dar nu merge...si ce as face dupa?!? As urla toata saptamana si m-as certa ca mereu fac asa, ca renunt usor, ca daca as fi mai putin incapatanata lucrurile poate ar functiona. As fi ca un strut cu capul mereu in pamant plangand din orice si gandindu-ma ca o sa fiu singura toata viata. Pff...sunt ca un disc stricat stiu de acum ce o sa fac, am sa ma abtin oricum prefer sa fiu eu cea parasita ca sa nu ma simt vinovata, sa nu consider ca eu am renuntat..

...pentru moment

^Chiar daca nesiguranta nu a disparut, zilele trecute ne-am simtit bine impreuna. Stiu ca o sa ma intunec la fata cand o sa o vad dar acum ma bucur de moment...e tot ce am. Mi-as fi dorit aseara sa ies cu restul in oras dar nu ma simteam extraordinar si aveam indoieli si asupra companiei...dar seara pe care am petrecut-o impreuna in ciuda faptului ca nu ma simteam prea bine a fost foarte draguta...
Ma surprinde uneori placut ca retine anumite detalii, dar uneori observa si detalii care nu ar trebui sa le vada :)
^Azi ma simt obosita, mi-am facut abonament la sala, marti e prima zi sa vad daca fac fata. As vrea sa imi fac trupul sa arate mai bine dar sunt prea comoda, poate o sa reusesc sa ma ambitionez sa ma simt mai bine in pielea mea, uneori ma gandesc ca daca o sa dispara obsesia asta o sa apara alta...si alta...
^Vreau sa ii cumpar un cadou...normal cadoul e pentru craciun dar pentru ca vreau sa il comand o sa dureze pana ajunge si as vrea sa il iau din timp. Mi-am facut curaj si am cautat azi un ceas mecanic, e aceasi firma ca si ceasul vechi care a ramas la Mau, cel pe care ceasornicarul a spus ca fim fericiti ca functioneaza asa cum o face pentru ca este un ceas foarte vechi... Ceasul ales de mine e frumos, ciudat... imi e frica sa nu il considere prea ciudat. Ii plac lucrurile scumpe, ii plac lucrurile de firma si stiu sigur ca ii plac ceasurile (3 din 3 un cadou reusit) si si-ar dori unul cu mecanismul la vedere (4 din 4...). Macar ideea ca se vede mecanismul, ca e mecanic si de firma ar trebui sa il incante daca designul o sa fie prea pretentios pentru gusturile lui...
Inca mai stau si analizez ideea...