Pages

Saturday, December 31, 2011

scrisoare tarzie catre mos craciun...



A fost craciunul... Anul acesta craciunul a fost doar o zi trista. Mare parte din zi am fost singura si pentru cateva ore m-am mintit ca in viata mea lucrurile ar fi normale...hmm NORMAL...e un cuvant al carui sens este relativ... Normal asa cum vad eu normalul.
Pentru cateva ore am uitat ca sunt singura, pentru cateva ore cineva ma iubea si imi zambea si ma strangea in brate...pentru cateva ore m-am cuibarit la pieptul unui barbat si viata mea era din nou perfecta...pentru cateva ore...
Si m-am trezit si visul de craciun s-a terminat...acum ma iubesc iar singura si sper sa inchei acest an intr-o nota optimista.
Vreau sa ninga, sa ninga frumos si afara sa fie cald... vreau sa ma plimb prin zapada si sa ma bucur de clipe superbe..
Vreau un barbat care sa ma tina de mana si sa nu imi dea drumul. Nu vreau un barbat frumos, vreau un barbat obisnuit care sa fie frumos in ochii mei, un barbat inalt sa pot sa ma ridic pe varfuri numai un pic atunci cand vreau sa ii fur un sarut...vreau sa aiba niste ochi frumosi, nu atat de frumosi incat sa ii eclipseze pe ai mei dar sa fie speciali...vreau sa stie sa ma sarute sa simt ca ma gusta atunci cand o face...vreau sa aiba maini frumoase cu degete lungi si drepte...as vrea sa fie brunet dar nu tin foarte mult la culoarea parului...vreau sa fie slabut, nu stiu de ce dar nu ma vad langa un barbat grasut...si mai presus de orice vreau sa ma iubeasca Pe Mine asa cum vin, cu tot pachetul...ciufulita, cu 2-3kg pe solduri, cu abdomenul nu tocmai lucrat, nemachiata si cu garderoba nu tocmai la zi cu noile trenduri, cu rasul meu colorat si cu incapatanarea mea...
Poate ca anul acesta ar fi trebui sa ii scriu lui Mos Craciun, sa ii dau toate detaliile si poate el l-ar fi gasit mai usor si anul nou nu l-as fi petrecut singura.
Sper sa ma distrez de anul nou pentru ca vreau sa trec peste pragul dintre ani cu zambetul pe buze si plina de speranta

Friday, December 30, 2011

de craciun...



Ce inseamna atunci cand realizezi ca iubesti un om dar stii ca nu are nici un viitor relatia voastra?!
Il iubesc, il ador chiar in anumite momente dar stiu ca decizia de a ne desparti a fost cel mai bun lucru pentru noi...
Iubesc modul in care ma atinge, ador felul in care ma saruta, urasc raceala lui si indiferenta pe care o etala atunci cand aveam discutii serioase despre noi, urasc gelozia lui nemeritata din anumite momente stupide...
Iubesc modul in care ma strans in brate cand am stat acele ore impreuna, pentru un moment am simtit ca ma iubeste, am simtit atata caldura si atatea lucruri incat nici nu pot sa le pun in cuvinte si parca mai multe decat am simtit in timpul relatiei...
Cat de bizara este viata...daca si-ar fi trecut peste orgoliu si mi-ar fi spus "te iubesc" acum poate ca am fi fost doi si nu as cauta un viitor pe o alta cale...fara el
Cat de ciudat este sa regreti un lucru care nu era in puterea ta sa il faci...

Sunday, November 6, 2011

Ti-am spus?



Ti-am spus ca muncesc?
Muncesc...
Ti-am spus ca sunt mai depresiva ca oricand?
Sunt...
Ti-am spus cat de singura ma simt?
Ingrozitor de singura...
Ti-am spus cati prieteni am?
Nici unul
Ti-am spus cat am plans in ultimul timp?
Foarte mult...
Ti-am spus ce parere am despre mine?
Ma simt lipsita de valoare...
Ti-am spus cum imi cade parul?
Cascada....
Ti-am spus cat de iubita ma simt?
Practic deloc...
Ti-am spus cat de frica imi e de ziua de maine?
Atat de mult ca as vrea sa nu ma mai trezesc...
Ti-am spus ceva pozitiv?
Inca nu...

Saturday, October 15, 2011

ganduri...



Ma simt singura...
Parca niciodata nu am fost mai singura ca acum...Nu am simtit cum au trecut toti acesti ani pe langa mine si am ajuns azi aici...muncesc si vin acasa, viata mea nu are nici un sens nu am cu cine sa stau seara in pat, nu am langa cine sa ma trezesc dimineata...
Am un `iubit` ca sa folosesc termenul conventional, dar e doar atat un iubit cu care schimb cateva vorbe la telefon si cu care pierd cateva ore in unele seri pe saptamana...Nu ma intelege gresit, simt ca se cutremura lumea cand nu primesc raspuns la mesajul de dimineata sau cand se face 12:30 si nu ma suna sa imi spuna buna...dar oare aici se termina o relatie? La un sms si un telefon? Ce s-a intamplat cu sarutul, cu imbratisarea de revedere? Cand au devenit lucrurile astea un lux?
Ce s-a intamplat de am ajuns sa imi petrec tot weekend-ul in casa? Nu e de ajuns ca imi petrec toata saptamana singura de ce si weekend-ul stau in casa, singura cautand motive sa nu plang?
23 de ani...23...si stau cu tata in casa uitandu-ma la televizor si strangand din ochi atunci cand imi doresc sa simt pe cineva langa mine...

Saptamana asta in autobuz erau 2 fete de 19-20 de ani care vorbeau. Una din ele era singura si suparata ca baietii si-au pierdut interesul pentru ea... era o fata inaltuta, foarte slaba, bruneta cu parul lung nu era de o frumusete rapitoare dar nu era cazul sa gandeasca ca o sa fie singura de acum si ca nu o sa o mai vrea nimeni...eu ce sa mai zic atunci? Parul imi cade in acelasi ritm cu frunzele intr-o zi de toamna, sani nu sunt nici prea fermi nici prea sus..doar sunt, fundul nu e cel mai ridicat si nu a mai intrat de mult intr-un blug marimea 29...
Poate ca am fost rautacioasa dar pentru o clipa am rasuflat usurata ca nu sunt singura care se simte singura in lumea asta plina de standarde si cerinte, dar pe de alta parte nu mi-a venit sa cred ca o tanara frumoasa la inceput de facultate era atat de pesimista.

Cum poti simti lipsa la ceva ce nu ai avut vreodata? Imi lipseste atat de mult prezenta unui barbat in viata mea care sa ma sarute cand ajung acasa, care sa ma tina in brate cand imi e frig si care sa ma intrebe ingrijorat "esti bine?" atunci cand imi e rau...
Viitorul suna sumbru din punctul asta de vedere..nu se intrevede nici o schimbare in sensul asta in urmatorii ani...URMATORII ANI..dumnezeule cat de ingrozitor suna, o sa inebunesc vorbind singura si strangand seara perna in brate...

Gata, prea multe idei imprastiate fara sens...pe alta data prieten drag.
TIT-TIT

Wednesday, May 18, 2011

...numere...



Azi e 3...a treia zi a saptamanii; o saptamana noua, plina de lucruri bune, de lucruri noi, de lucruri dezamagitoare...Nu stiu care e ordinea corecta si nici nu cred ca aceasta conteaza, importanta este prezenta acestor lucruri in viata mea si cum o contureaza...
E 11...a unsprezecea zi a lunii...cu siguranta cineva acolo poate spune ca e o zi plina de incarcatura, dar nu asta conteaza si ploua...
Ploua si de fapt e 9...ora noua...e seara, un sfarsit de zi 11 plina de incarcatura de lucruri bune si noi si rele si poate toate la un loc.
Si mai sunt 9...mai sunt noua zile de trecut pana 23 va deveni numarul magic al anului ce incepe peste 9 zile si peste alte 365 de zile plus 9 il voi schimba din nou.
Este ciudat cum numerele fac parte din viata noastra in orice moment...mai sunt 5 minute pana plecam, mai sunt 2 zile pana se intoarce si totul din jurul nostru este masurabil...
Oare si sentimentele noastre sunt la fel, oare putem spune te iubesc cu 5 batai mai mult azi decat ieri sau sunt atat de dezamagita incat ai pierdut 3 batai ale inimii mele...
De ce este atat de greu sa gasesti persoana potrivita? Oare o sa reusim sa fim mai putin egoisti? Oare oamenii se schimba? Si daca Da, schimbarea este definitiva? Cum ne dam seama ce simt cei din jur? De unde stim ce simtim noi cu adevarat?
Viata e plina de numere si de intrebari...
Si Tu te numeri printre persoanele care ma fac sa imi pun aceste intrebari...

Thursday, February 17, 2011

all over again...but new



4 luni...atat am facut luna aceasta. O alta relatie grea as zice eu, probabil ca modul meu de a ma indragosti o face asa. Nu am cazut niciodata in plasa acelor sentimente ce te ineaca cu totul in momentul in care te indragostesti, eu mereu am inceput o relatie privind drept in ochi lucrurile mai putin placute pe care le gaseam la persoana de langa mine si abia mai tarziu ii observam lucrurile placute care veneau sa contrabalanseze defectele. Cred ca e cel mai sincer mod de a iubi pe cineva pentru ca o faci acceptandu-i si defectele, o faci chiar daca stii ca nu e perfect, ca nu e minunat...si totusi e cel mai greu mod de a iubi pe cineva pentru ca ne este greu sa ne acceptam unii altora defectele si uneori ne este greu sa recunoastem ca iubim o persoana care nu este perfecta... Am inceput sa vorbesc despre iubire si nu stiu daca este cazul...ca ma indragostesc? poate... dar inca nu am gasit destule lucruri bune care sa balanseze defectele...inca le caut.
M-am schimbat...iar...uneori ma enerveaza ca ma schimb dupa o relatie asa cum isi leapada sarpele pielea. Eu care ridicam tonul imediat intr-o discutie acum spun..."hmmm daca asa crezi tu asa o fi..." eu care tanjeam dupa control ( si acum o fac ) ma controlez atat de tare, practic nu stiu nimic despre el...ma simt ca un animal de companie pe care daca il tine in casa e bine, iar cand are chef sa il scoata afara ii multumeste. Am schimbat rolurile, el e cel care reproseaza si eu ascult si incerc sa redresez situatia...si totusi sunt sigura ca simte ceva pentru mine :) Ma simt straina in propria mea relatie...