Bucatica mea de ura...Part II

Nesiguranta mea e atat de mare incat ma inclin la cea mai mica adiere de vant. M-am prostit iar, am lasat invidia sa infloreasca iar in sufletul meu si o data cu ea si nesiguranta.
Vreau sa dispara...vreau sa nu mai tin minte cu o cheama, sa uit ca respira acelasi aer ca si mine.
Mereu fac loc in viata mea la cate un eveniment care imi zdruncina toata fiinta. As vrea sa cred ca povestea mea de dragoste se scrie pe undeva si ca va fi superba si voi fi fericita...dar pana atunci trebuie sa invat sa nu mai las orice nimic sa imi umbreasca fericirea.
Imi e atat de dor sa spun Te iubesc incat acum as fi capabila sa o spun oricui...
Sunt cel mai mare dusman al meu...