Trenul

E tarziu si totusi pentru atatea mii de oameni e inca devreme. Pentru mine intotdeauna a fost mai tarziu, intotdeauna timpul a trecut altfel. Radioul din bucatarie canta si toata camera rasuna, e tarziu si canta despre stele...stele care cad.
Mereu am tanjit dupa companie in pat, de aceea si astazi dorm cu un urs in brate...dar azi pentru prima data am stat si m-am gandit, nu stiu daca mai pot imparti patul cu cineva...dorm de atat de mult timp singura incat m-am dezvatat sa imi impart spatiul. Imi aduc aminte de ultimele doua nopti cand am dormit cu cineva, ma adunam atat de tare sa nu ma ating de el...simteam ca ma sufocam daca il simteam.
E tarziu si se aude trenul... Imi place ca desi sunt in oras daca e destul de liniste noaptea poti auzi trenul...imi place sunetul lui, imi place miscarea lui poate din cauza ca atunci cand eram copil mergeam mult cu trenul si imi aminteste de libertatea de atunci...
As fi vrut sa vad luna, cica e luna plina in noaptea asta dar nu a coborat inca in dreptul geamului meu...e tarziu dar pentru altii e inca devreme chiar si pentru luna.
Am sentimentul ca vine o perioada dificila si ma simt usor singura si imi e frica ca o sa fac la fel ca in trecut, o sa ma las pierduta doar pentru a nu fi singura....
E tarziu si totusi e atat de devreme...