După tine...nimic

Mă privesc uneori din exterior, stau și mă uit la mine ca la un străin și îmi vine să îmi plâng de milă. Când am ajuns atât de băbăloaică? Când am uitat să mă prețuies? Îmi amintesc de EL și când spun EL mă refer la toți bărbații din viața mea pe care i-am iubit într-un moment din viața mea cu tot sufletul, chiar dacă în același timp i-am urât la fel de mult pentru că nu erau perfecți, pentru că nu știau să mă strângă în brațe atunci când plângem, pentru că nu știau să mă sărute așa cum vroiam eu și când vroiam eu, pentru că nu aveam mereu replicile potrivite, pentru că nu știau să mă facă să zâmbesc, pentru că îmi criticau lucrurile pe care îmi e cel mai greu să le schimb la mine….îi uram pentru atâtea lucruri mărunte așa cum știu că și ei o făceau și în ciuda tuturor lucrurilor am împărțim clipe frumoase și am construit amintiri împreună. Cel mai frumos lucru din lumea asta este o amintire, nimeni nu poate să ti-o cumpere sau să ti-o fure, o amintire o faci și e a ta pentru totdeauna. Acesta este și dezavantajul amintirilor, că durează atât de mult și uneori sunt amintiri pe care vrei să le uiți și în cele mai neașteptate momente ele apar…se aprind acolo undeva și te lovesc ca un uragan zdruncinând tot din temelie. Așa mă simt eu, zdruncinată, goală, vulnerabilă…e greu să trăiești într-o societate în care totul se bazează pe imagine și control…învățăm să mințim ca și cum ar fi a doua limbă maternă și spunem orice numai să ne simțim un pic mai bine „cotați”. Îmi lipsesc prietenii cu care împărțeam tot, îmi lipsesc prietenii cu care ne spuneam în față tot ce ne enerva și tot ce ne displăcea fără să existe posibilitatea ca acea discuție să fie ultima. Unde au dispărut oamenii care știau să aprecieze adevărul și nu puneau imaginea mai presus de realitate?

Astăzi aș vrea să mă uit în ochii tăi dragă EL și să îți spun că poate nu am arătat destul cât de mult apreciez lucrurile mărunte pe care le-am făcut împreună și aș vrea să îți mulțumesc că ai făcut parte din viața mea, atât cât a trebuit să faci. Vreau să fiu sinceră cu tine și să îți spun că nu am depășit momentul de tot, poate pentru că refuz să cred că nu am fost eu cea potrivită pentru tine (pentru fiecare dintre voi) dar vreau să îți doresc să fii fericit alături de cine îți dorești tu. Știu că ceea ce am avut noi s-a consumat și drumurile noastre trebuie continuate separat iar atunci când ne vom întâlni ne vom minți zâmbind despre cât de frumoasă a fost viața noastră fără noi în ea… așa e și normal. Aș vrea să îți spun multe dar știu că atunci când vei fi în fața mea voi zâmbi stângaci și voi încerca să scurtez conversația cât mai mult pentru că dacă aș sta prea mult lângă tine aș avea lucruri să îți reproșez, să îmi reproșez și sunt lucruri care ar trebui să rămână așa…nespuse…..

Îți mulțumesc că ai trecut prin viața mea, aș fi preferat să nu lași urme atât de adânci ca să pot iubi din nou cu toata inima dar sunt sigură că o să va vindec și de tine….