A fost o dată ca nici o dată o fată cu ochii calzi de căprioară și
părul dulce de castan, cu buze roșii mușcate de vânt și degete subțiri ce
puteau împleti pânze de păianjen. Și anii treceau și fata creștea dar ceva
mereu lipsea, lipseau buzele care să îi sărute ochii, mâinile care să îi
mângâie părul, brațul pe care să își pună mâna. Nu trecu mult timp și apăru
prințul…the end…. Măcar așa fiecare poate să își construiască propria poveste,
cu happy end sau nu… Eu am mai încheiat una, nu știu ce a fost în capul meu…de fapt
asta spun de fiecare dată ”oare ce a fost în capul meu” de parcă nu știu că
vreau mereu același lucru….Vreau să plâng să îmi golesc sufletul dar nu curge
nici o lacrimă pentru că nu are de ce… De ce țin cu dinții chiar și de
lucrurile care știu că nu îmi fac bine? Când oare o să reușesc să mă bucur de
mine fără să fie nevoie să mă uit lângă mine căutând aprobare?!?!?
No comments :
Post a Comment