Grădina uitată de Kate Morton

Nu pot să mă laud că am citit mult dar pot să zic că o fac în general cu plăcere. I-am tot cerut cărți în ultima perioadă lui D, e mai comod așa că nu trebuie să mă duc până la bibliotecă plus că sar peste complicatul proces de a alege cartea. Este a 3-a carte pe care o citesc de la el, total diferite ca subiect dar fiecare plăcută în felul ei. 

Grădina uitată - un titlu interesant dar care parcă nu te pregătește îndeajuns de mult pentru ceea ce urmează... O poveste superbă despre pierdere, sacrificiu, familie, trecut, despre viață și ce ne rezervă ea.

Nell este o fetiță de 4 ani care se îmbarcă alături de ”Autoarea” pe un vapor care o va duce la mami și la tati. Numai că ”Autoarea” dispare, pe malul celălalt nu o așteaptă nimeni și tot ce știe ea este că trebuie să nu spună la nimeni nimic. Este crescută de o familie cu suflet mare care o găsește în port și care îi ascunde toată adolescența adevărul. La aniversarea de 21 de ani tatăl ei își încalcă promisiunea făcută soției și îi spune adevărul despre cum a ajuns ea în familia lor. În acel moment universul lui Nell este zdruncinat, tot ceea ce credea ea că este devine o minciună...se schimbă total, se răcește de absolut toată lumea. Pe la 65 de ani, odată cu moartea tatălui său, Nell primește valiza cu care a fost găsită în acea zi pe docuri și cu ajutorul ei pornește în aflarea trecutului. Printre povestiri apar imagini din trecut, aflăm cine este ”Autoarea” și care a fost viața ei, de ce i se spune ”Autoarea”, care este povestea din spatele cărții cu povești pe care Nell a găsit-o în valiză, de ce se afla Nell pe acel vapor, de ce nu a căutat-o nimeni, de ce nu și-a dus Nell căutarea la bun sfârșit?

Povestea se termină într-un ton optimist, chiar și așa nu am putut să nu storc o lacrimă (de fericire zic eu pentru că lucrurile s-au sfârșit cu bine). Aș putea să povestesc toată cartea dar care ar mai fi farmecul pentru cineva care vrea să o citească dacă stric eu tot misterul. Este o carte ”colorată” mai ales pentru cei care atunci când citesc vizualizează fiecare detaliu. Sunt descrise cu lux de amănunte toate mișcările personajelor, toate peisajele...

O carte care m-a cucerit întru totul...

Do robots have feelings?

Azi e una din zilele alea în care nu îmi doresc altceva decât să stau și să plâng...să plâng până simt că numai am ce plânge, să îmi curăț sufletul de toate fosilele ce mai zăbovesc pe acolo...
Ce ușor ar fi dacă am avea aceleași setări precum Mozila... să dăm când ne plictisim ”șterge istoric”, ”șterge toate cookie-urile” și să o luăm de la capăt... să păstrăm în bookmark doar amintirile la care vrem să revenim uneori...să ne facem câte un update din când în când doar așa să fim în pas cu moda... să țină minte toate datele importante și să apară automat când ne logăm :)) la cât ne-am robotizat ce ar fi acum să avem și softuri pentru emoții și aplicații pentru activități...

A fi sau a nu fi - Valentine's Day

Şi pentru că ziua îndrăgostiţilor episodul 1 aka Valentine's Day se apropie (episodul 2 e de Dragobete), toată lumea se pregăteşte. Cluburile vor organiza petreceri tematice, magazinele sunt pline de lucruşoare roşii şi în formă de inimioară (forma stilizată şi nu cea reală a unei inimi că atunci nu ar mai cumpăra nimeni nimic), la televizor sunt prezentate tot felul de târguri cu specific care vând lucruşoare hand made sau tot felul de forme făcute obligatoriu din ciocolată. Şi sex shop-urile sunt pe val în perioada asta, o ţinută sexi sau o jucărie interesantă poate ajuta ca seara să fie perfectă.
De ce vorbesc de Valentine's Day? Ei bine, nu sunt cel mai mare fan dar aş fi ipocrită să spun că nu îmi făcea plăcere atunci când primeam ceva drăguţ cu ocazia acestei zile...să nu mai vorbesc de faptul că mi se înecau corăbiile puţin dacă respectivul nu se chinuia chiar deloc...măcar un sms drăguţ putea şi el să dea, Nu?
Nu am făcut niciodată un mare tămbălău din sărbătoarea asta, am petrecut şi singură şi nu s-a sfârşit lumea, dar preocuparea mea este alta...de câteva zile reţelele de socializare vuiesc cu mesaje Anti Valentine's Day şi nu înţeleg care este scopul?! Nu sărbătoreşti - foarte bine, mă bucur pentru tine că eşti unul dintre norocoşii care îşi fac dovezi de iubire în fiecare zi şi nu au nevoie de o zi anume în care să îşi serbeze iubirea....dar de ce îi pui la zid pe cei care se folosesc de această zi ca să facă un gest frumos?!
Da, e o sărbătoare comercială înainte de toate în ultimul timp, dar hai să fim serioşi, care sărbătoare nu este: 1 martie, 8 martie, paşte, crăciun, etc...toate au ajuns să fie ocazii de credite bancare pentru a face faţă presiunilor sociale...de ce blamăm doar ziua asta?
Am să mă repet, nu sunt un fan înfocat al evenimentului (nu de alta dar anul asta singurul gest romantic o să fie probabil o cană de ciocolată caldă cu colega de birou) dar uităm care este istoria acestei sărbători...Ziua îndrăgostiţilor sau Sf. Valentin e o zi în care se sărbătoreşte iubirea şi puterea ei de a trece peste obstacole, e vorba de amintirea unei persoane care sărbătorea legăturile de iubire în ciuda restricţiilor impuse de religie şi care ocazional mai oferea şi cadouri tinerilor îndrăgostiţi. Ce e atât de rău să sărbătorim aşa ceva?
Sunt persoane care vor spune de ce Valentine's Day când noi avem Dragobetele? Ei bine dacă nu ai nevoie de o zi anume să îţi sărbătoreşti iubirea ce te deranjează dacă alţii sărbătoresc două?
Da, Dragobetele nu este o sărbătoare foarte mediatizată. De ce? Pentru că noi nu ştim să ne cultivăm tradiţiile...
Şi până la urmă ce e aşa greu să ai o ciocolată în buzunar când vă găsiţi în seara respectivă pe care să o oferi celuilalt, nu a sărăcit nimeni şi cu siguranţă nu e la fel de scumpă precum zâmbetul persoanei iubite care o primeşte...