Will you take her... I do!

Nu sunt o impatimita a nuntilor, nu stiu exact care e motivul, dar aseara am fost in mijlocul unui astfel de eveniment festiv. Acum stau si ma gandesc cum sa abordez situatia, daca sa merg pe partea frumoasa sau pe partea mai putin reusita.
Faptul ca nu cunosteam pe nimeni cred ca nu a fost tocmai un avantaj dar sa zicem ca aseara nu am fost tocmai usor de multumit.
Pentru tanarul cuplu casatorit - tot respectul, niste frumosi... Mireasa, o tanara draguta de 24-25 de ani, un suflet mare intr-un pachetel micut, cam de 1,65m de micut :). Mirele - un tanar de 34 de ani relaxat, care spre deosebire de mireasa lui parea sa nu aiba emotii mai ales atunci cand a fost vorba de dansul mirilor, un dans alert pe cantecul celor de la Taxi - iubibila... Si acum sa trecem la alte detalii...daca inca nu am specificat mireasa era o tanara foarte frumoasa care din cate am inteles lucreaza la o televiziune locala dar care si-a ales o rochie nu tocmai stralucita din punctul meu de vedere. Nu mi-a placut deloc rochita. Aranjamentele florale pentru mese au fost dragute si probabil au costat mult mai mult decat meritau...si vine mancarea...hai sa spunem ca nu am mancat tot...
Seara a trecut destul de repede si eu m-am bucurat ca am ajuns acasa...Am avut momente in care as fi vrut sa bufnesc in plans, ma uitam la toti oamenii aceia fericiti si nu imi venea sa cred cum a trecut timpul pe langa mine. Bunica mea ma intreba zilele trecute daca eu nu am un baiat si cand i-am raspuns ca nu a spus "Da ce ai de gand sa faci, sa te calugaresti?"...Dar sa revenim la nunta, e un eveniment frumos pentru orice cuplu, un eveniment pe care eu nu stiu daca o sa pot sa il organizez...Mereu mi-a fost frica sa nu transform nunta mea intr-un eveniment plictisitor...dar ce vorbesc eu aici, o sa mai curga multa apa pe Dunare pana la nunta mea.
Fericirea unora iti aminteste uneori de nefericirea ta!!!