Sfârşitul lumii vs Sfârşitul unei lumi

Omul are tendinţa de a fi prăpăstios şi vede un sfârşit la orice şi cu cât acesta este mai violent cu atât este mai credibil. Probabil că au mai fost profeţii legate de sfârşitul lumii şi înainte de anul 2000 dar eram prea mică să le bag în seama aşa că pentru mine primul sfârşit de lume anunţat a fost în anul 2000.
Sunt persoane care când se gândesc la sfârşitul lumii se gândesc la apocalipsă, la asteroizi, la foc apa şi cutremure...eu cred că sfârşitul lumii e altceva. În fiecare zi e un sfârşit de lume, în fiecare zi se sfârşeşte ceva şi nu putem face nimic în privinţa asta dar uneori se mai întamplă ceva... uneori sfârşitul unei zile aduce mai mult decât un apus de soare.
În 2000 nu a venit sfârşitul lumii, cel putin nu cel de care se vorbea, dar o parte din lumea mea s-a sfârşit...în acel an a murit nănuţa mea.
Şi a trecut anul 2000 şi lumea a găsit o altă dată pentru sfârşitul lumii, un alt număr rotund şi un alt scenariu teribil. Se întamplă să fim în 2012, un alt an ce prevesteşte un sfârşit de lume.
Pentru mine deja s-a întâmplat...nu a fost nevoie de nici un cutremur uriaş care să zguduie pământul, nu a fost nevoie de un asteroid care să ne lovească sau vreo furtună care să ne măture...nu...pentru mine sfârşitul lumii a început în prima parte a anului când bunicul din partea mamei a trecut în altă lume şi a continuat apoi cu trecerea în nefiinţă a celui de al doilea bunic acum aproape de sfârşit de an.
Cine are nevoie de o tragedie globală când lumea noastra se poate termina în fiecare zi.
Eu mi-am trăit sfârşitul meu de lume şi în fiecare zi supravieţuiesc.