ganduri...

Ma simt singura...
Parca niciodata nu am fost mai singura ca acum...Nu am simtit cum au trecut toti acesti ani pe langa mine si am ajuns azi aici...muncesc si vin acasa, viata mea nu are nici un sens nu am cu cine sa stau seara in pat, nu am langa cine sa ma trezesc dimineata...
Am un `iubit` ca sa folosesc termenul conventional, dar e doar atat un iubit cu care schimb cateva vorbe la telefon si cu care pierd cateva ore in unele seri pe saptamana...Nu ma intelege gresit, simt ca se cutremura lumea cand nu primesc raspuns la mesajul de dimineata sau cand se face 12:30 si nu ma suna sa imi spuna buna...dar oare aici se termina o relatie? La un sms si un telefon? Ce s-a intamplat cu sarutul, cu imbratisarea de revedere? Cand au devenit lucrurile astea un lux?
Ce s-a intamplat de am ajuns sa imi petrec tot weekend-ul in casa? Nu e de ajuns ca imi petrec toata saptamana singura de ce si weekend-ul stau in casa, singura cautand motive sa nu plang?
23 de ani...23...si stau cu tata in casa uitandu-ma la televizor si strangand din ochi atunci cand imi doresc sa simt pe cineva langa mine...

Saptamana asta in autobuz erau 2 fete de 19-20 de ani care vorbeau. Una din ele era singura si suparata ca baietii si-au pierdut interesul pentru ea... era o fata inaltuta, foarte slaba, bruneta cu parul lung nu era de o frumusete rapitoare dar nu era cazul sa gandeasca ca o sa fie singura de acum si ca nu o sa o mai vrea nimeni...eu ce sa mai zic atunci? Parul imi cade in acelasi ritm cu frunzele intr-o zi de toamna, sani nu sunt nici prea fermi nici prea sus..doar sunt, fundul nu e cel mai ridicat si nu a mai intrat de mult intr-un blug marimea 29...
Poate ca am fost rautacioasa dar pentru o clipa am rasuflat usurata ca nu sunt singura care se simte singura in lumea asta plina de standarde si cerinte, dar pe de alta parte nu mi-a venit sa cred ca o tanara frumoasa la inceput de facultate era atat de pesimista.

Cum poti simti lipsa la ceva ce nu ai avut vreodata? Imi lipseste atat de mult prezenta unui barbat in viata mea care sa ma sarute cand ajung acasa, care sa ma tina in brate cand imi e frig si care sa ma intrebe ingrijorat "esti bine?" atunci cand imi e rau...
Viitorul suna sumbru din punctul asta de vedere..nu se intrevede nici o schimbare in sensul asta in urmatorii ani...URMATORII ANI..dumnezeule cat de ingrozitor suna, o sa inebunesc vorbind singura si strangand seara perna in brate...

Gata, prea multe idei imprastiate fara sens...pe alta data prieten drag.
TIT-TIT