Ultima data...

hmm...incep sa observ un tipar...

In fiecare relatie am incercat sa il fac...sa il sprijin ca nu stiu daca pot sa spun sa il ajut (poate doar intr-un singur caz) sa faca mai multe lucruri pentru el...sa fie mai bun, sa se dezvolte...sa il sprijin sa isi satisfaca poftele...
In mare...am incercat mereu sa il sustin sa fie mai atent cu el ca persoana pentru ca stiam ca daca el o sa faca lucruri care sa il faca sa se simta mai multumit cu el si relatia noastra o sa fie mai buna...
Nu stiu care este fenomenul dar observ ca toti se schimba dupa ce relatia dintre noi se termina...
Primul nu stia ce vroia...bagase bani intr-o afacere pe care tot el cu lacomia lui a si falimentat-o repede...un an dupa finalul relatiei...student la medicina si bagat prin tot felul de chestii...
Al doilea...shopaholic...fuma ca turcii...facea o muzica mult prea agresiva pentru a fi placuta de mai multi...prea lenos sa munceasca :))...se ducea la munca parca era biciuit...dupa relatie a reusit sa aiba un numar rezonabil de tigari pe zi...de muncit...ehh tot prin aceleasi cercuri se invarte dar e bine ca inca mai munceste...dar cel mai important a reusit sa scoata o melodie care chiar poate fi ascultata si un videaclip la ea chiar dragut..tums up
Al treilea...eh el e cel mai complicat..nu iesea ziua afara din casa...era legat cu lantul de pat si laptop...si oricat am incercat sa ii prezint dezavantajele situatiei lui dentare nu am reusit sa ajungem la o solutie acceptabila :))
Acum..ziua pe lumina l-am vazut cu o tipa pe afara :)) si ieri sa aflu ca merge la dentist sa isi rezolve problema..wow...deci nu mi-a venit sa cred...chiar i-am si zis "Ai reusit sa te duci la dentist?!?!"
E ceva in neregula cu mine de nu reusesc sa ii fac sa faca lucruri pentru ei cat timp sunt cu mine?!
Imi aduc aminte ca primii doi imi spuneau ca ei simt nevoia sa faca chestii pentru mine, ca le induc eu nu stiu ce sentiment...dar ei erau indragostiti de mine..dar al treilea?!...el nu era indragostit..el de ce nu a fost capabil sa faca chestia asta care era pentru el cat timp a fost in relatie cu mine? ca doar era pentru el...pentru sanatatea lui...pentru imaginea lui..de ce a trebuit sa treaca atata timp?
Pfff..iar ma stresez aiurea pentru altii si ei nici nu stiu ca eu exist...

TIT-TIT...invata-ma sa ma schimb pe mine si sa renunt la ceilalti

2835

2 ani 8 luni 3 saptamani si 5 zile

nu am vrut sa ii fur ideea lui Cristian Mungiu nu de alta dar nici nu as fi avut bani sa ii platesc drepturile de autor asa ca am propriul meu film de regizat...

2835 atat a durat relatia numarul 2 relatia despre care pe 11 noi 2008 nu gaseam cuvinte sa o descriu...eram fericita...azi fericirea sa destramat...

acum 3 ani as fi spus tit-tit plange...dar saracul tit-tit sta prafuit pe sifonier de mai bine de 2 ani...astazi cel care sufera este bu-bu...bu-bu e cel care plange...am crezut mereu ca roate se intoarce...in relatiile mele pasagere de copil nebun chiar daca nu depasesc 5-6 mereu era una calda una rece...mereu daca in una sufeream in celalta faceam sa sufere...azi...am simtit ca povestea asta era menita sa fie frumoasa...era menita sa ma faca sa cred in ceva frumos dupa toata nebunia din trecut...sa ma faca sa cred ca merit sa fiu iubita...in schimb m-am simtit mereu intr-un etern deja-vu...aceleasi vorbe..."poate nu sunt eu care sa te fac fericita"..."nu te merit"..."tot ce am facut am facut pentru tine"...aceleasi texte cu acelasi rezultat...eu singura...

Nu stiu am multe in cap si in acelasi timp e totul gol...ma simt goala...singura si fara nimic...din nou...ma asteptam nu pot sa zic ca ma luat prin surprindere...poate daca nu ma calugaresc sau daca nu devin o curva mica (amadoua sunt la fel de valabile...sunt complicata)...si poate daca raman tot eu o sa imi dispara puterea mea de a sti din prima luna ca relatia o sa se termine...poate a 3 a oara e cu noroc...si macar acum o sa pot sa am relatia fara sa stiu ca o sa se termine si fara sa sper mereu si sa imi zic in gand taci ca o sa mearga...o sa o faci sa mearga...

Scriu numai prostii, bu-bu nu se pricepe asa bine la scris ca tit-tit, nu stie sa isi controleze sentimentele la fel de bine...singurul motiv pentru care am scris azi este pentru ca ai zis ca o sa scriu numai lucruri urate..stiu ca maine o sa ai ocazia ca citeste ce scrie in acest coltisor al meu pe care tot speri sa il gasesti de atata timp...maine ai sa vezi ca nu e nimic special...ca sunt tot eu la fel de complicata si de lipsita de sens...tot ce vreau este sa iti multumesc pentru ca azi ai stat cu mine si m-ai lasat sa plang in bratele tale si sa iti spun ca te urasc (de data asta nu in gluma) chiar daca te iubesc...si m-ai sarutat...si daca la inceput mi se parea ca saruti ciudat acum dupa atata timp ma omori cand ma saruti...iti multumesc ca azi ai fost aici chiar daca stiu ca nu vroiai sa stai atat

lost...where

Timpul este lucrul pe care niciodata nu il am. Tocmai am mai pierdut o bucata de timp, am terminat facultatea s-au dus 3 ani fara sa simt. Am terminat licenta cu 9.5, o nota mare, chiar mult mai mare decat ma asteptam dar nu simt nici o bucurie iesita din comun, ma simt doar linistita ca am terminat si am trecut peste.
Am stat 2 zile si 2 nopti in Iasi, pentru ca acolo a trebuit sa dau licenta, am zis ca o sa fie o nebunie...mersul cu trenul cu fetele, zilele prin oras, serile cu distractie...dar nu a fost chiar asa. Ultima zi a fost oarecum un esec...eu am cautat apartamentele, eu am vorbit cu posesorul, eu am avut grija ca toti sa aiba bilete ca sa nu se streseze nimeni si la final nu a contat nimic. La fel ca si atunci cand am organizat cursul festiv toti s-au distrat, eu am alergat ca nebuna pentru toata lumea si la final eu eram obosita si nimeni nu isi amintea de nimeni.
M-am saturat sa fiu singura intre prieteni....
Si ce fac acum? E a 3 zi in care stau in pat si ma odihnesc dupa excursia asta si las timpul sa treaca pe langa mine...poate e si vremea de vina dar am intrat intr-un impas...eu, viata mea, relatia mea toate parca sunt scufundate undeva...si e asa greu sa vada o cale de iesire...

de dor

Mie tare dor sa mai vorbim, am si uitat - din nou - cum sa vorbesc cu tine...ma simt mai rau, ma simt mai bine sunt sentimente confuze in mine...sarbatorile au trecut, mai bine ca anul trecut si totusi parca intr-un fel incomode...nepotica mea a crescut...sunt matusica in toata regula acum si cine stie poate o sa mai am un nepot...cu el...am avut un sfarsit de an incert si un inceput si mai incert...cei drept am incercat sa fiu mai intelegatoare dupa ce am ajuns acasa...sa incerc sa fiu mai putin critica si cicalitoare si pentru un timp mi-a iesit si a fost si bine...dar surpriza -sau nu- nu a fost indeajuns, sau poate cine stie...m-am saturat sa mai caut scuze de ce el e asa si de ce eu ma pedepsesc atat...a murit un prieten de-a lu fratemiu, mamaita e in spital..destul de rau...si eu nu stiu ce sa fac...nu stiu cum sa ma impart...mie frica de consecinte si mie asa greu ca simt ca nu am cu cine sa cladesc si de cine sa ma sprijin...astept sa termin examenele...astept sa treaca anul si daca am sa reusesc sa ajung cu bine pe urmatorul mal atunci o sa fie cu siguranta mai bine...mult mai bine indiferent ce va fi...si intre timp mai trebuie sa invat si sa inot..dar nu de inec imi e frica ci de oamenii care se ineaca in jurul meu...
mie dor...si sper sa ma trezesc curand ca pot sa fiu iar eu..cu tine

un alt inceput

a trecut atata mai bine de un an si totusi nu am reusit sa trec peste tot ce a fost...acum stiu ca nu e bine sa te implici intr-o relatie daca nu ai trecut peste cealalta...dar e placut sa te amagesti macar pentru un timp, pana iti dai seama ca nu faci decat sa te adancesti mai tare intr-o lume care nu mai e de mult a ta...
incerc sa schimb lucrurile in jurul meu ca sa fug de trecut si uneori chiar reusesc...:)) pe cine vreau eu sa mint...nu prea ma pricep la asta...nu ma pricep la partea cu uitatul mai ales cand stiu ca am vrut sa fiu acolo cum sa imi doresc acum sa uit tot ce eu cladeam...si acum? si acum ce? si acum nimic...ma mint in zadar ca fac ceva..ca nu mai fac compromisuri..ca daca nu e cum vreau eu nu mai e deloc...ma mint singura si am inceput sa devin dependenta de asta...e drogul meu...simt uneori ca ma pedepsesc...nu e asa rau, nu mereu
am inceput un nou an si gandurile mele nu descriu nici un tablou maret, nu contureaza nici o frumoasa poveste...e doar un an nou si aceleasi lucruri cu aceasi rutina singura diferenta e ca tre sa schimb o cifra din varsta mea...oamenii sunt aceeasi...rutina e aceasi...schimbarile sunt asa mici ca nici macar nu le simt cu adevarat...da si...nu e nimic...mergem mai departe pana cand ne impiedicam ca prostii de un capat de teava lasat de idiotii de la primarie si ne rupem gatu sau pana pustiul care "a luat" carnetul maine ne invata cum sa mergem pe trecerea de pietoni...
dar suntem impacati si multumiti ca traim si ca facem lucruri pe care nici nu dorim sa le facem...
dar ce importanta are..important e ca traim si hei..la multi ani suntem in 2009