un nou record

daca ar fi sa enumar relatiile mele ar iesi cam asa: una de 3 ani si jumatate, una de 2 ani jumatate si una de un an...fix in ordinea asta...si uite ca vine numarul 4...ta tam...3 zile =))) nu te asteptai la asta nu?
inca ma gandesc ca e o gluma proasta de 1 aprilie dar sunt din ce in ce mai convinsa ca nu este...stii care e partea cea mai ciudata?!?! ca nu aveam nici o treaba unul cu altul...si simteam ca imi retraiesc cosmarul din liceu pentru ca era de aceasi inaltime cu mine si nu puteam sa ma incalt cu nimic care avea un pic de talpa de frica sa nu fiu mai inalta (nu suport ideea asta)si totusi cand am primit mesajul ceva..undeva..s-a rupt...

ieri ma gandeam la el si rasarea un zambet discret in coltul gurii la ideea ca poate ne vedem..(nu s-a intamplat)... a fost asa o zi ciudata...fara sa vreau am inceput sa ma uit la niste e-mail-uri mai vechi si am ras cu tot sufletul si radiam cand citeam toate nebuniile pe care le primeam/ trimiteam cu "Nr.2"...dar nu stiu din ce motiv (ar trebui sa stiu mai bine ca mereu se intampla asa)m-am uitat si la e-mail-urile de la "nr.1" si ziua s-a intunecat :)) a disparut repede zambetul de pe buze...dar am iesit afara in speranta ca am sa uit repede si o sa trec peste...
pe afara ce sa vezi..."nr.3" curta o fata...si eu care ma intrebam de ce nu se mai baga el in seama si de ce simt ca ma evita...uite ca am aflat raspunsul si la intrebarea asta...foarte ciudata ziua de ieri....

am asa un dor nebun sa pot vorbi cu cineva...mi se facuse dor de prietena mea ieri si atat ce m-am gandit la ea..nu am mai vorbit de 2 luni si ceva...cand am vazut ca a intrat pe mess aproape ca ma bufnise plansul de fericire...o conversatie scurta dar faptul ca am reusit sa schimbam cateva vorbe sa stiu ca este bine m-a facut sa ma simt extraordinar...
hmm ce saptamana ciudata...ehh nici nu mai conteaza

de dor

Mie tare dor sa mai vorbim, am si uitat - din nou - cum sa vorbesc cu tine...ma simt mai rau, ma simt mai bine sunt sentimente confuze in mine...sarbatorile au trecut, mai bine ca anul trecut si totusi parca intr-un fel incomode...nepotica mea a crescut...sunt matusica in toata regula acum si cine stie poate o sa mai am un nepot...cu el...am avut un sfarsit de an incert si un inceput si mai incert...cei drept am incercat sa fiu mai intelegatoare dupa ce am ajuns acasa...sa incerc sa fiu mai putin critica si cicalitoare si pentru un timp mi-a iesit si a fost si bine...dar surpriza -sau nu- nu a fost indeajuns, sau poate cine stie...m-am saturat sa mai caut scuze de ce el e asa si de ce eu ma pedepsesc atat...a murit un prieten de-a lu fratemiu, mamaita e in spital..destul de rau...si eu nu stiu ce sa fac...nu stiu cum sa ma impart...mie frica de consecinte si mie asa greu ca simt ca nu am cu cine sa cladesc si de cine sa ma sprijin...astept sa termin examenele...astept sa treaca anul si daca am sa reusesc sa ajung cu bine pe urmatorul mal atunci o sa fie cu siguranta mai bine...mult mai bine indiferent ce va fi...si intre timp mai trebuie sa invat si sa inot..dar nu de inec imi e frica ci de oamenii care se ineaca in jurul meu...
mie dor...si sper sa ma trezesc curand ca pot sa fiu iar eu..cu tine