E atat de cald afara si primul meu gand e la ideea ca o sa pot sa ma bronzez in curand... Am zis ca daca nu ma invita nimeni afara am sa ies singura asa ca mi-am pus castile pe urechi, mi-am luat biscuiti sa rontai, apa si cartea pe care o citesc zilele astea si am plecat in locul in care mi-am facut un obicei sa merg in zilele de vara... E un parc frecventat de strainii aflati in oras prin cadrul unui program de schimb de experienta sau cu azil politic. Vad un astfel de grup in timp ce ma indrept spre o banca care abia s-a eliberat si primul lucru care imi vine in cap este faptul ca suntem atat de norocosi sa avem un oras atat de frumos pe care nu stim sa il apreciem...
Este cred cel mai frumos parc din oras, iti ofera mereu senzatia ca esti undeva sus si poti admira un peisaj superb indiferent de anotimp...combinatia perfecta intre apa si munte.
A venit caldura si se aud motoare de skijeturi care se plimba neobosite... aici tot timpul zgomotele se aud mai puternic, poate din cauza vantului care este vesnic prezent in zona asta. Inchid muzica si imi deschid cartea, in stanga mea pe o alta banca sta o batrana care citeste o carte, pentru o clipa ma compar cu ea si ies in pierdere...ce caut eu la varsta mea singura intr-un parc citind carti pe o banca dar ma decid repede sa ingrop gadurile alea si sa ma pierd in aventurile scriitoarei...sunt la partea in care ea aprofundeaza starile de meditatie si cu cat citesc mai mult despre lupta ei de a sta nemiscata si de a si linisti gandurile cu atat ma agit mai mult... dupa fiecare 2 pagini imi schimb pozitia, nu stiu de ce dar nici una nu pare destul de confortabila incat sa o mentin mai mult de 2 pagini... hmm ma amuza ideea de a masura timpul in pagini.
Nu stiu de ce dar in momentul asta ma simt un pic mandra de mine, mereu sunt mandra de mine atunci cand citesc, stau si ma intreb de ce nu o fac mai des... e foarte mult zgomot in jur, e un parc de copii aproape si tipetele lor rasuna atat de puternic. Scot un biscuite si musc din el cu pofta fara sa imi iau un minut ochii din carte... imi place cand fac asta, cand ma concentrez la un lucru dar mainile mele pot face altceva. Am citit undeva ca nu putem face mai multe lucruri in acelasi timp si ajungem sa facem 2 lucruri mediocre in loc sa facem doar unul dar extraordinar.
La un moment dat ma trezesc cu picioarele pe banca, nu pot decat sa ma gandesc cat de incomoda este banca asta... La umbra unui copacel 2 tineri mananca inghetata...ce imi place cand vad oameni care se distreaza asa. Bancile din jurul meu devin tot mai galagioase, pana si cea pe care e batrana care citeste...s-a mai asezat cineva langa ea si vorbeste tare la telefon, dar asta nu pare sa o deranjeze ea citeste in continuare.
Din cand in cand mai ridic ochii din carte si privesc cate un vaporas sau pur si simplu admir cate un nor...iubesc norii...cate un pescarus ma trezeste din adormirea mea sau uneori cate un gandac care zboara zgomotos si se aseaza tocmai pe mine moment in care il gonesc aproape isteric.
Aleea e relativ ingusta si incerc sa imi trag picioarele de fiecare data cand trece cate cineva...si trec multi, se plimba usor unii admira apa altii se uita pur si simplu inainte...imi schimb iar pozitia, mai mananc un biscuite la fel de captata de chinurile personajului de a se concentra la exercitiile de yoga...Imi aduc aminte ca mi-am luat aparatul, as vrea sa fac o poza dar nu ma hotarasc la ce asa ca ma decid sa citesc in continuare. Ma confund de multe ori cu personajul numai ca ma gandesc la propriile mele trairi, la propriile mele ganduri care ma bantuie
ieri pe la 3 dimineata m-a sunat el, Nr.3 si mi-a spus ca in 15 minute este la mine, i-am spus ca nu...ca nu are rost sa vina nu are pentru ce, dar a venit. Am coborat pe scara in pijamale si am vorbit o ora intreaga, nici nu imi dau seama cum a trecut...am ras, am glumit, ne-am sarutat nu era nimic diferit de noptile in care faceam asta cand eram impreuna, poate doar faptul ca amandoi eram constienti ca e doar o joaca. Mi-a spus soptit ca i-am lipsit...imi venea sa urlu, stiu ca avea curajul sa spuna asta doar pentru ca bause ceva dar chiar si asa vroiam sa urlu la el sa il cert ca nu a putut sa spuna niciodata asta cand eram impreuna. Continuam sa vorbim despre diverse lucruri despre noi si ce nu a mers...ma trezesc iar in impostaza in care explicatiile mele nu sunt destul de concludente si zambesc pentru ca acum oricum nu conteaza, ne mai amuzam un pic pe seama diverselor intamplari si pe urma ne uram noapte buna. Chiar daca stiu ca e doar una din intalnirile noastre placute dar care sunt doar atat "intalniri" ma gasesc tulburata. Adorm in jur de ora 5 si ma trezesc peste alte 5 ore aproape buimaca de somn dar refuz sa mai dorm. Imi fac treaba pe care o aveam programata pentru ziua respectiva si petrec spre dezamagirea mea restul timpului in casa. Spre seara se baga in seama Nr.4, nici nu stiu daca pot sa ii spun asa tinand cont ca asa zisa relatie a durat 3 zile...aparent s-a finalizat idila lui si acum cauta sa se bage iar in seama. Mentin discutiile scurte si cat mai vagi, inca ma streseaza un pic sa discut cu el...eh orgoliul asta ce sa ii faci. Ajungem sa petrecem seara in acelasi loc...din motive evidente...avem prieteni comuni, el dupa 2 ore pleaca dar noi ne continuam distractia si fara el. Cat am stat la masa mi-a trimis mesaje de pe un alt numar, stau si ma gandesc oare de ce si-a schimbat numarul si mai mult...daca si l-a schimbat de ce l-a pastrat pe al meu?!? Iar ajung tarziu acasa si ma dor picioarele...
Toate gandurile astea mi se perinda prin cap in timp ce citesc cum mantra pe care o rosteste personajul nu o ajuta sa se deconecteze...la nebunia din capul meu cred ca nici pe mine nu m-ar ajuta. E ora 5, sunt aproape 3 ore de cand am iesit afara, soarele a inceput sa piarda din putere dar parcul e din ce in ce mai plin si mai galagios si pe mine ma doare spatele...incomode mai sunt bancile astea si picioarele ma dor, pentru o secunda ma simt atat de batrana. Imi scot ochelarii de soare (in spatele carora imi place atat de tare sa ma ascund) doar pentru un minut si imi strang ochii imediat la contactul cu lumina, ii pun la loc si gata lumea mea e iar mai simpla.
Trece pe aici un barbat care purta o conversatie destul de importanta si apasata cu o persoana numai de el stiuta. Uneori imi e teama ca o sa fiu si eu asa, ca o sa ajung sa ma cert cu demonii mei in vazul lumii...
Ma concentrez prea mult la gandurile mele si parca mi se goleste mintea, e un sentiment ciudat cat se face liniste si ma sperie pentru ca de obicei e atat de mult zgomot in capul meu....
Ma decid sa mai citesc un pic si apoi plec spre casa...
