Karma

Tind să cred în ideea de karmă, în ideea că lucrurile au tendinţa de a se compensa undeva pe parcurs. Am fost plecată la Bucureşti pentru o intervenţie chirurgicală şi normal că pregătirile au început de acasă: - am fost la cosmetică să rezolv o problemă înţepătoare, numai că lucrurile au luat o întorsătură nu tocmai plăcută şi a trebuit să apelez la alte metode - m-am foit o săptămână să caut cazare pe undeva pe lângă spital, până m-am decis eu s-au terminat ofertele şi locurile, dar cum tot răul e spre bine am găsit o cameră la cel mai apropiat hotel. Am schimbat camera când am ajuns acolo pentru că nu mergea cheia dar într-un final ne-am cazat. M-am internat, toate bune şi frumoase analize, controale, discuţii...la final se decide că am nevoie de un ekg şi o ecografie doar că în spital nu mai este doctor aşa că pune şi sună în stânga şi în dreaptă să vedem cine ne ajută şi pe noi cu un control. Cu greu am găsit un cabinet particular dispus să ne ajute. Rezultatul controlului a fost bun aşa că operaţia a rămas în continuare programată pentru a doua zi. Dimineaţă plec spre sala de operaţie, mă pregătesc doamnele acolo..dorm..mă trezesc şi să vezi surpriză nu m-au putut opera pentru că nu au putut să mă intubeze, aşa că am plecat acasă. Am fost dezamăgită (mama foarte tare)dar am considerat că aşa trebuia să se întâmplă, au fost multe suflete care au spus o rugăciune pentru mine şi dacă operaţia nu s-a putut face cred că nu trebuia să se facă acum. Pentru că nu m-am operat am putut să îmi susţin traseul pentru examenul de conducere şi surpriză l-am luat. Spun surpriză pentru că în ziua de azi lumea zice că doar cu spagă se face treaba şi eu am vrut să văd dacă reuşesc fără ajutor. Ajutor am avut, că sigur s-a gândit cineva şi la mine şi acum sunt şofer cu acte în regulă chiar dacă mai rămân pieton o perioadă. Deci pentru moment lucrurile s-au aşezat frumos, să vedem ce ne rezervă viitorul.

Karma

Am considerat mereu ca unele lucruri trebuie sa se intample pentru ca avem de "platit" cate ceva...Avem de platit pentru lucrurile bune din viata noastra si avem de platit pentru lucrurile mai putin bune pe care le facem altora, in orice caz am ajuns la concluzia ca mereu platim...
Nu stiu pentru ce platesc eu dar cred ca sunt plina de datorii...sa spunem ca anul asta nu a inceput prea bine...
1. un amic nou, o relatie foarte faina, vorbeam mult despre orice...chiar ma binedispunea cand ma suna. S-a suparat ca i-am sters un comentariu de pe facebook care mi s-a parut deplasat. Concluzia: nu mai vorbeste cu mine.
2. un amic nou, nu la fel de nou ca precedentul, e coleg de munca cu fostul meu prieten. Am vorbit mult, am iesit la un ceai dar eu nu eram interesata de el si nu am ascuns acest lucru. El se supara cand subliniam faptul ca vreau sa fim doar amici. Concluzia: conversatii din ce in ce mai rare.
3. un amic vechi, un prieten drag ma pacaleam eu...care din cauza faptului ca nu i-a placut o reactie a mea s-a decis ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Dupa vreo 2 luni avea iar chef de conversatie, dar la primul lucru la care nu am vrut sa ii dau detalii a scos pe gura atatea lucruri urate incat nu imi venea sa cred ca aia e persoana pe care o cunosc de aproape 5 ani. Concluzia: are ignore.
4. amici de la munca...colegi, glume, totul foarte fain pana cand unul si-a creat impresia ca el vrea mai mult. Mie imi era drag ca amic si faceam glumite doar pentru ca asa e atmosfera la noi in firma si nu vroiam sa las impresia ca am ceva cu el...dar m-a ars de nu m-am vazut. Am fost la o nunta si am dansat cu un alt coleg care intamplator e "cumnatul" lui...acoperit de un nor plin de vapori de alcool si intartat de un alt coleg binevoitor a inceput sa urle ca o inseala pe sora lui de fata cu el si ca ma fura...de parca eram a lui. Inevitabil s-a distrus "relatia" dintre noi. Concluzia: atmosfera tensionata la munca.
5. amic nou, din grupul de prieteni. La fel...glumite, zambete, totul perfect pana cand ma trezesc intr-o situatie pe care nu ma asteptam sa o traiesc vreodata. Prietenul meu, care e amic cu el imi spune ca s-a laudat la sala ca el si cu mine am impartit mai mult decat un pahar cu apa... Am inghetat cand am auzit...cum Dumnezeu?!?...nici sa neg nu am avut cuvinte, am spus doar ca nu l-am mintit cu nimic cand m-a intrebat daca a fost ceva intre mine si el... Ce as fi putut sa spun? Ce explicatii as fi putut sa dau?
Nu stiu ce sa mai cred...nu stiu deloc sa imi aleg prietenii...