2835

2 ani 8 luni 3 saptamani si 5 zile

nu am vrut sa ii fur ideea lui Cristian Mungiu nu de alta dar nici nu as fi avut bani sa ii platesc drepturile de autor asa ca am propriul meu film de regizat...

2835 atat a durat relatia numarul 2 relatia despre care pe 11 noi 2008 nu gaseam cuvinte sa o descriu...eram fericita...azi fericirea sa destramat...

acum 3 ani as fi spus tit-tit plange...dar saracul tit-tit sta prafuit pe sifonier de mai bine de 2 ani...astazi cel care sufera este bu-bu...bu-bu e cel care plange...am crezut mereu ca roate se intoarce...in relatiile mele pasagere de copil nebun chiar daca nu depasesc 5-6 mereu era una calda una rece...mereu daca in una sufeream in celalta faceam sa sufere...azi...am simtit ca povestea asta era menita sa fie frumoasa...era menita sa ma faca sa cred in ceva frumos dupa toata nebunia din trecut...sa ma faca sa cred ca merit sa fiu iubita...in schimb m-am simtit mereu intr-un etern deja-vu...aceleasi vorbe..."poate nu sunt eu care sa te fac fericita"..."nu te merit"..."tot ce am facut am facut pentru tine"...aceleasi texte cu acelasi rezultat...eu singura...

Nu stiu am multe in cap si in acelasi timp e totul gol...ma simt goala...singura si fara nimic...din nou...ma asteptam nu pot sa zic ca ma luat prin surprindere...poate daca nu ma calugaresc sau daca nu devin o curva mica (amadoua sunt la fel de valabile...sunt complicata)...si poate daca raman tot eu o sa imi dispara puterea mea de a sti din prima luna ca relatia o sa se termine...poate a 3 a oara e cu noroc...si macar acum o sa pot sa am relatia fara sa stiu ca o sa se termine si fara sa sper mereu si sa imi zic in gand taci ca o sa mearga...o sa o faci sa mearga...

Scriu numai prostii, bu-bu nu se pricepe asa bine la scris ca tit-tit, nu stie sa isi controleze sentimentele la fel de bine...singurul motiv pentru care am scris azi este pentru ca ai zis ca o sa scriu numai lucruri urate..stiu ca maine o sa ai ocazia ca citeste ce scrie in acest coltisor al meu pe care tot speri sa il gasesti de atata timp...maine ai sa vezi ca nu e nimic special...ca sunt tot eu la fel de complicata si de lipsita de sens...tot ce vreau este sa iti multumesc pentru ca azi ai stat cu mine si m-ai lasat sa plang in bratele tale si sa iti spun ca te urasc (de data asta nu in gluma) chiar daca te iubesc...si m-ai sarutat...si daca la inceput mi se parea ca saruti ciudat acum dupa atata timp ma omori cand ma saruti...iti multumesc ca azi ai fost aici chiar daca stiu ca nu vroiai sa stai atat

e trecut de ora 9, in urechi ii rasuna " down on my knees" si plange. este la fel ca si ieri asezata pe o parte, cu genunchii stransi la piept...in mana stanga tine o batista acum umeda din cauza lacrimilor varsate...cu mana dreapta isi strange ursuletul in brate rugandu-se sa prinda viata, macar el sa o iubesca si sa o stranga in brate...
simte ca a mai pierdut o lupta..pentru ea e aceasi doar ca a pierdut-o de doua ori...nici acum nu a reusit sa il gaseasca pe el, pe cel care sa-i fie alaturi...
gandurile i se aduna in cap, nu mai stie ce sa gandeasca, ce sa simta, ce sa faca...doar plange si spera ca maine sa uite...sa fie mai bine...
e tarziu si muzica se aude din ce in ce mai incet si adoarme..adoarme exact ca un copil cu ursuletul in brate tinandu-se de el parca ar fi ultimul lucru de valoare din viata ei...si poate ca asa este...cine stie...Noapte buna.

lost...where

Timpul este lucrul pe care niciodata nu il am. Tocmai am mai pierdut o bucata de timp, am terminat facultatea s-au dus 3 ani fara sa simt. Am terminat licenta cu 9.5, o nota mare, chiar mult mai mare decat ma asteptam dar nu simt nici o bucurie iesita din comun, ma simt doar linistita ca am terminat si am trecut peste.
Am stat 2 zile si 2 nopti in Iasi, pentru ca acolo a trebuit sa dau licenta, am zis ca o sa fie o nebunie...mersul cu trenul cu fetele, zilele prin oras, serile cu distractie...dar nu a fost chiar asa. Ultima zi a fost oarecum un esec...eu am cautat apartamentele, eu am vorbit cu posesorul, eu am avut grija ca toti sa aiba bilete ca sa nu se streseze nimeni si la final nu a contat nimic. La fel ca si atunci cand am organizat cursul festiv toti s-au distrat, eu am alergat ca nebuna pentru toata lumea si la final eu eram obosita si nimeni nu isi amintea de nimeni.
M-am saturat sa fiu singura intre prieteni....
Si ce fac acum? E a 3 zi in care stau in pat si ma odihnesc dupa excursia asta si las timpul sa treaca pe langa mine...poate e si vremea de vina dar am intrat intr-un impas...eu, viata mea, relatia mea toate parca sunt scufundate undeva...si e asa greu sa vada o cale de iesire...