e trecut de ora 9, in urechi ii rasuna " down on my knees" si plange. este la fel ca si ieri asezata pe o parte, cu genunchii stransi la piept...in mana stanga tine o batista acum umeda din cauza lacrimilor varsate...cu mana dreapta isi strange ursuletul in brate rugandu-se sa prinda viata, macar el sa o iubesca si sa o stranga in brate...
simte ca a mai pierdut o lupta..pentru ea e aceasi doar ca a pierdut-o de doua ori...nici acum nu a reusit sa il gaseasca pe el, pe cel care sa-i fie alaturi...
gandurile i se aduna in cap, nu mai stie ce sa gandeasca, ce sa simta, ce sa faca...doar plange si spera ca maine sa uite...sa fie mai bine...
e tarziu si muzica se aude din ce in ce mai incet si adoarme..adoarme exact ca un copil cu ursuletul in brate tinandu-se de el parca ar fi ultimul lucru de valoare din viata ei...si poate ca asa este...cine stie...Noapte buna.

lost...where

Timpul este lucrul pe care niciodata nu il am. Tocmai am mai pierdut o bucata de timp, am terminat facultatea s-au dus 3 ani fara sa simt. Am terminat licenta cu 9.5, o nota mare, chiar mult mai mare decat ma asteptam dar nu simt nici o bucurie iesita din comun, ma simt doar linistita ca am terminat si am trecut peste.
Am stat 2 zile si 2 nopti in Iasi, pentru ca acolo a trebuit sa dau licenta, am zis ca o sa fie o nebunie...mersul cu trenul cu fetele, zilele prin oras, serile cu distractie...dar nu a fost chiar asa. Ultima zi a fost oarecum un esec...eu am cautat apartamentele, eu am vorbit cu posesorul, eu am avut grija ca toti sa aiba bilete ca sa nu se streseze nimeni si la final nu a contat nimic. La fel ca si atunci cand am organizat cursul festiv toti s-au distrat, eu am alergat ca nebuna pentru toata lumea si la final eu eram obosita si nimeni nu isi amintea de nimeni.
M-am saturat sa fiu singura intre prieteni....
Si ce fac acum? E a 3 zi in care stau in pat si ma odihnesc dupa excursia asta si las timpul sa treaca pe langa mine...poate e si vremea de vina dar am intrat intr-un impas...eu, viata mea, relatia mea toate parca sunt scufundate undeva...si e asa greu sa vada o cale de iesire...

ca maine

a trecut ceva timp, prea mult timp...si uit cum sa iti scriu. :) mai ca maine implinesc anii si singura mea grija e oare ce o sa fac, oare dau examen in ziua aia, oare ce sa duc sa servesc...ziua mea...nu o mai simt de mult a mea..singurul lucru care l-am facut pentru mine de ziua mea anul trecut a fost sa imi iau o chestie pentru fata..anul asta nici asta nu cred ca o sa fac
ma simt pierduta intr-o stare de plictiseala cronica, nu ma pot deloc aduna cu toate ca stiu ca trebuie neaparat sa o fac...trebuie sa imi termin licenta si eu nu am facut nimic...
imi lipseste ceva si uneori ma intreb ce e acel ceva, unde l-am pierdut si cum pot sa il iau inapoi...imi doresc atat de mult sa trec la nivelul urmator dar imi e atat de frica, ca o data ajunsa acolo nu o sa pot face fata..imi doresc sa pot sa ma bucur de viata mea asa cum e dar nu stiu cum sa o fac...sunt prea agatata de niste lucruri marunte care imi umbresc vederea in peisaj...imi e rusine ca nu pot sa leg doua cuvinte intre ele si nu pot scrie un text normal...am uitat cum sa o fac