Will you take her... I do!

Nu sunt o impatimita a nuntilor, nu stiu exact care e motivul, dar aseara am fost in mijlocul unui astfel de eveniment festiv. Acum stau si ma gandesc cum sa abordez situatia, daca sa merg pe partea frumoasa sau pe partea mai putin reusita.
Faptul ca nu cunosteam pe nimeni cred ca nu a fost tocmai un avantaj dar sa zicem ca aseara nu am fost tocmai usor de multumit.
Pentru tanarul cuplu casatorit - tot respectul, niste frumosi... Mireasa, o tanara draguta de 24-25 de ani, un suflet mare intr-un pachetel micut, cam de 1,65m de micut :). Mirele - un tanar de 34 de ani relaxat, care spre deosebire de mireasa lui parea sa nu aiba emotii mai ales atunci cand a fost vorba de dansul mirilor, un dans alert pe cantecul celor de la Taxi - iubibila... Si acum sa trecem la alte detalii...daca inca nu am specificat mireasa era o tanara foarte frumoasa care din cate am inteles lucreaza la o televiziune locala dar care si-a ales o rochie nu tocmai stralucita din punctul meu de vedere. Nu mi-a placut deloc rochita. Aranjamentele florale pentru mese au fost dragute si probabil au costat mult mai mult decat meritau...si vine mancarea...hai sa spunem ca nu am mancat tot...
Seara a trecut destul de repede si eu m-am bucurat ca am ajuns acasa...Am avut momente in care as fi vrut sa bufnesc in plans, ma uitam la toti oamenii aceia fericiti si nu imi venea sa cred cum a trecut timpul pe langa mine. Bunica mea ma intreba zilele trecute daca eu nu am un baiat si cand i-am raspuns ca nu a spus "Da ce ai de gand sa faci, sa te calugaresti?"...Dar sa revenim la nunta, e un eveniment frumos pentru orice cuplu, un eveniment pe care eu nu stiu daca o sa pot sa il organizez...Mereu mi-a fost frica sa nu transform nunta mea intr-un eveniment plictisitor...dar ce vorbesc eu aici, o sa mai curga multa apa pe Dunare pana la nunta mea.
Fericirea unora iti aminteste uneori de nefericirea ta!!!

un cuvant pe zi...

E toamna. Frigul imi cutremura trupul ca si cand ar vrea sa ma goneasca, sa imi arate ca aici e pamantul lui si eu calcandu-l imi las urma. Ma asez pe o banca fortata de prea mult iubita birocratie sa astept.
In dreapta mea doi oameni fericiti ca tocmai si-au legat viata. O nunta restransa cu putini prieteni si cu un cuplu tanar si nonconformist. Soarele iese tantos dintre nori incalzindu-ma poate doar o sa ma imbuneze un pic. In jurul mirilor roiesc 2 cate 2 prietenii pentru a opri o secunda pe o foaie de hartie. Doi tineri frumosi, blonduti si iubiti de mana lor de prieteni. El in costum negru cu o cravata mov, un nonconformist convins cu mana vesnic in buzunar, sigur asa a si cerut-o de nevasta. Ea cu parul lung si vopsit intr-un blond frumos, cu o fusta neagra bufanta de balerina pana la genunchi si un sacou mov dragut care parca rade la cravata lui. Mana ii e plina cu un buchet de floricele mici albe brazdate cu atat prezentele floricele mov. Si timpul trece. Un batranel isi taraie picioarele pana la prima banca privind si el parca melancolic spre grupul vesel, eu ma uit la ceas sperand ca au trecut mai multe minute decat prima data cand m-am uitat. Batranelul se ridica, trece pe langa ei si apoi isi alege alta banca putin mai departe, parca sa isi inece singur orele de singuratele. Fotograful mai da o indicatie si le mai face o poza si inca una si ei zambesc de parca ar vrea ca toata fericirea lor sa fie in acele poze sa nu o uite niciodata.
Ma uit la ceas au mai trecut doar 2 minute, batranelul a schimbat iar banca de parca ar vrea sa vada pe care din ele si-a uitat el tineretea si poate gaseste un indiciu despre hotul care a furat-o sa ii ceara socoteala, sa ii spuna cat de dor ii e de vechiul el, care nu avea nevoie de acest baston batran si el si scorojit. Si lumea pleaca...