Sfârşitul lumii vs Sfârşitul unei lumi

Omul are tendinţa de a fi prăpăstios şi vede un sfârşit la orice şi cu cât acesta este mai violent cu atât este mai credibil. Probabil că au mai fost profeţii legate de sfârşitul lumii şi înainte de anul 2000 dar eram prea mică să le bag în seama aşa că pentru mine primul sfârşit de lume anunţat a fost în anul 2000.
Sunt persoane care când se gândesc la sfârşitul lumii se gândesc la apocalipsă, la asteroizi, la foc apa şi cutremure...eu cred că sfârşitul lumii e altceva. În fiecare zi e un sfârşit de lume, în fiecare zi se sfârşeşte ceva şi nu putem face nimic în privinţa asta dar uneori se mai întamplă ceva... uneori sfârşitul unei zile aduce mai mult decât un apus de soare.
În 2000 nu a venit sfârşitul lumii, cel putin nu cel de care se vorbea, dar o parte din lumea mea s-a sfârşit...în acel an a murit nănuţa mea.
Şi a trecut anul 2000 şi lumea a găsit o altă dată pentru sfârşitul lumii, un alt număr rotund şi un alt scenariu teribil. Se întamplă să fim în 2012, un alt an ce prevesteşte un sfârşit de lume.
Pentru mine deja s-a întâmplat...nu a fost nevoie de nici un cutremur uriaş care să zguduie pământul, nu a fost nevoie de un asteroid care să ne lovească sau vreo furtună care să ne măture...nu...pentru mine sfârşitul lumii a început în prima parte a anului când bunicul din partea mamei a trecut în altă lume şi a continuat apoi cu trecerea în nefiinţă a celui de al doilea bunic acum aproape de sfârşit de an.
Cine are nevoie de o tragedie globală când lumea noastra se poate termina în fiecare zi.
Eu mi-am trăit sfârşitul meu de lume şi în fiecare zi supravieţuiesc.

Tomnatica

Apare un sentiment de panica atunci cand vine toamna pentru ca totul in jur incepe sa moara si pentru o secunda uitam ca mai exista primavara si ca totul o sa revina la viata.
Dar e o moarte frumoasa, e o moarte colorata...cred ca ar trebui sa invatam de la natura sa murim frumos.
Asa cum frunzele atunci cand simt ca le vine vremea imbraca cele mai frumoase haine asa si noi ar trebui sa acceptam trecerea asta deschisi.
Frunzele nu mai invie in primavara, NU, in locul lor apar alte frunze...
poate din acelasi loc de unde au cazut celelalte in toamna dar nu vor fi aceleasi, se vor hrani de pe aceasi creanga dar NU vor fi aceleasi, vor face umbra aceluiasi petic de pamant DAR NU VOR FI ACELEASI.
Singurul care supravietuieste peste iarna este copacul si totusi frunzele cand mor sarbatoresc si se aseaza la radacina lui si se transforma in hrana pentru acesta.Mor si prin moartea lor asigura continuitatea copacului.
Ar trebui sa invatam de la frunze sa murim frumos si de la copac sa invatam sa ne schimbam, el o face in fiecare an cu regularitate si frunzele nu se supara, ele mor ca el sa poate trece peste iarna.
Cred ca asa sunt si relatiile, ele mor ca sa faca loc altora si trebuie sa invatam sa le omoram frumos...ca sa ne putem hrani mai tarziu din ele si sa construim o relatie proaspata cu miros de primavara...daca va rezista sau nu peste "iarna" nu stim...
Nu stiu cum reusesc dar toamna imi omor toate relatiile...septembrie, august, noiembrie, octombrie in ordine sunt lunile in care mi-am schimbat vesmintele...sunt o tomnatica.