Pentru ca s-a ivit ocazia sa comand o serie de carti de pe net am profitat de ea si mi-am comandat si eu ceva. Una dintre noile mele achizitii este o carte scrisa de Nancy Friday si se numeste Fantasmele erotice ale femeilor. Nu am stiut la ce sa ma astept si recunosc ca am fost rusinata la inceput de achizitia mea, dar cum lucrurile in viata par a nu fi intamplatoare in spatele unui titlu care te-ar face sa rosesti un pic atunci cand ai ajunge cu cartea la casa pentru a o plati, se ascunde o cercetare foarte interesanta.
Asa cum si autoarea specifica in introducere, nu e nimic anormal sa nu ai fantezii...si vorbim aici de cele sexuale... dar realitatea este ca majoritatea oamenilor le au.
Nu stiu daca e vorba de o dorinta de a capata atentie dar in general tot ce fac, citesc, ascult, descopar raportez la mine in incercarea de a intelege cum functionez eu ca om, pentru ca inca mai sunt lucruri pe care nu le inteleg la mine. Si asa cum era de asteptat am citit cartea si in acelasi timp m-am analizat pe mine.
E adevarat ca mare parte din scrisorile publicate si putinele interviuri pe care le-a realizat sunt destul de elaborate si pana la urma asta e si ideea cartii, sa arate pana unde poate ajunge imaginatia unei femei pentru a experimenta placerea; dar pentru un minut m-am simtit ca fiind o ciudata pentru ca eu nu am astfel de imagini care sa imi condimenteze viata sexuala, am sarit apoi in partea opusa pentru ca unele lucruri descrise in carte erau peste puterea mea de a face o conexiune intre acele imagini si sentimentul de placere urmat apoi de un sentiment ciudat de parca as fi fost privata de ceva...Eu de ce nu?
Psihologic vorbind e perfect normal sa "fantasmezi" macar ocazional si nu are intotdeauna legatura cu o prestatie mai putin reusita, asa cum confirma o mare parte din femeile care si-au impartasit gandurile...
Atunci unde este problema? Unde este acel blocaj care spune Nu - nu te poti gandi la nebuniile astea.
As minti sa spun ca nu am avut niciodata idei pentru o minipoveste usor incitanta dar nici pe departe la asemenea intensitate...am fost geloasa.
Ca toate lucrurile care ne caracterizeaza pe noi ca si adulti si fanteziile isi au radacinile tot in perioada copilariei. Daca stam sa analizam toate frustrarile noastre, incapacitatea noastra de a ne adapta la diverse situatii si pana la o viata sexuala mai mult sau mai putin sanatoasa, toate isi au radacinile in aparent banalele intamplari din copilarie. Orice cuvant, orice situatie care a fost interiorizata atunci si aparent uitata ne creioneaza personalitatea celui care suntem azi.
Si pentru ca spuneam ca raportez totul la mine am incercat sa inteleg si alte lucruri unde isi au raspunsurile. De-a lungul timpului am descoperit multe, mi-am amintit lucruri care nici nu stiam ca s-au intamplat si care nu stiu ce le-a declansat amintirea. Nu stiu daca o sa pot sa le/ma "vindec" dar faptul ca incerc sa le inteleg ma face sa ma simt mai bine.
Sunt o persoana galagioasa, mult prea galagioasa cu toate ca daca ma uit la familie mea pentru noi e o tonalitate normala (ha ha) dar pe cat sunt de galagioasa pe atat sunt de ... tacuta. Traiesc mereu sentimentul ca fac ceva rau si atunci cand fratele meu ma pedepsea mereu ma punea sa tac, sa ma opresc din plans si sa nu scot nici un sunet...cred ca inconstient traiesc sentimentul ca sunt pedepsita...
Vroiam sa scriu mai multe dar parca ma simt goala in fata publicului si vreau sa ma imbrac si nu sa mai dau jos alte straturi. Sa revenim la carte, un numar serios de scrisori m-au facut sa cred ca in general ceea ce pare normal pentru unii este catalogat disfunctional pentru altii. Unele femei vorbeau cu o asa seninatate despre cum faceau sex cu fratele lor sau cum unchiul le baga degetul si le atingea cu penisul in erectie aratandu-le unde trebuie sa intre sau cum fratii le-au fortat sa faca sex cu alti baieti ei privind tot actul, incat pentru ele nu pare nimic iesit din comun.
Pe de o parte e de admirat ca aceste femei duc o viata normala, au familii si sunt integrate in societate fara nici o trauma aparenta, dar e de inteles aparitia acelor imagini sau dorinte sub forma unor fantezii sexuale atat de puternice.
Am inteles toate acele fantezii legate de viol, durere, posedare ele au la baza un sentiment de vinovatie care nu permit femeii sa se descatuseze de anumite idei si singurul mod de a se bucura de sentimentul de placere este de a-si crea imaginea ca nu o fac voit, ca nu mai este controlata de ele situatia...de subliniat aici ca e vorba strict de fantezii si nu de o violenta reala. Dar nu pot intelege fanteziile cu animale sau cu baieti tineri, adolescenti, aici nu stiu de unde vine trauma...
Per total o carte interesanta, depinde de cititor cum doreste sa o inteleaga. Sunt prezentate lucruri "iesite din comun" la prima vedere dar atat de comune daca stam sa analizam situatia.
