a trecut mult timp de cand nu ne-am mai auzit...poate prea mult timp...
in ultimua perioada am renuntat sa mai vorbesc chiar si cu mine...m-am saturat sa ma aud, sa ma ascult...imi este teama uneori ca am devenit persoana pe care o aratam cu degetul cand eram adolescenta...ca am devenit "tipa aia"...stiu ca exagerez, sunt convinsa de asta dar chiar si asa nu pot sa nu fiu dezamagita de mine si de ce se intampla in jurul meu.
pentru orice lucru nou pe care vrei sa il primesti in viata ta trebuie sa te deschizi, trebuie sa te lasi sa fii vulnerabil si sa iti asumi riscul de a esua...eu riscul acesta nu vreau sa mi-l asum...
am incercat sa fac lucrurile diferit...sa fiu cineva care nu imi imaginam ca pot fi si am observat ca lumea e receptiva...au fost persoane care mi-au spus ca sunt "descuiata" ca sunt genu de persoana care poate vorbi despre orice si nu ar trebui sa fie greu sa se inteleaga cineva cu mine..:))) atat de amuzante ce mi s-au parut replicile astea...hmm...eu sociabila...cine ar fi crezut?! da nu o sa dureze mult...de altfel am si inceput seria de certuri despre nimic cu persoane dragi care au inceput sa ia distanta...unii pleaca...altii vin si eu raman prinsa in aceasi etapa de mijloc...
...4 luni...e cea mai lunga perioada in care am fost singura si zilele inca se aduna...sunt dependenta de atasament mai mult decat iubitorii de cocaina si totusi imi lipseste drogul de atata timp...m-am certat cu dealerul :))
...este prima data cand ridic pretentii, cand zic nu unui baiat pentru ca acum vreau sa pot alege mai bine...vreau si eu sa imi fac un tipar si sa incerc sa il pun acolo sa se integreze in peisaj...oare ce e in capul meu :)) nu reuseam sa ii gasesc nici cand nu aveam tipar...acum cu siguranta nu imi va fi mai usor...
