un da sau nu

Am venit recent din Italia unde mi-am petrecut o frumoasa vacanta. am vizitat locuri superbe printre care si faimoasa venetie dat cel mai important mi-am cunoscut nepotica si am legat o prietenie frumoasa cu, cumnatica mea lucruri care au contat cel mai mult. cat am fost plecata l-am pierdut pe soso care a decis sa se stinga inainte de vreme, sunt fericita ca l-am avut si l-am iubit 2 ani jumate si cred ca a fost un animalut fericit si alintat. am vrut sa fie un text trist despre frustrarile mele din relatie dar mi-am dat seama ca am atatea amintiri frumoase din italia neimpartasite incat nu merita sa mai las lucrurile rele sa imi ocupe timpul si asa scurt.Astept cu nerabdare ziua cand ii voi revedea pe ai mei si o sa imi imbratisez iar nepotica.Soso, imi lipsesti...

dezamagita

De la inceput mi s-a parut ca relatia asta e mai grea decat ar trebui sa fie dar am zis ca poate fantomele trecutului sunt inca intre noi...adevarul e ca aparent chiar sunt dar nu aduse numai de mine ci foarte ciudat aduse si de el...ma dejamagit nu din cauza fantomelor :)) ca asta o rezolvam in timp ci din cauza ca mia aratat ca nu poate fi acolo cand eu simt mai puternic nevoia de sprijin si mia aratat ca acel " te iubesc" nu e nici pe jumatate la fel de profund cand vine vorba de practica..pacat...a fost asa greu ieri cand ma luptam intre sentimentul ca il pierd si sentimentul ca el nu merita pentru ca nu poate fi alaturi de mine...cred ca frica de singuratate castiga iar dar nu stiu pentru cat timp...daca, cand eram cu Iulian spuneam ca merita sa inchid ochii ca o sa fie bine cand o sa ne stabilizam acum nu stiu daca mai merita, nu am speranta ca viitorul e atat de roz si de bogat...
Recunosc ca regret aceste sentimente dar cred ca realitatea ma mai loveste uneori...am sa fiu aici atat cat se poate mie frica sa nu ma atasez prea tare pentru ca sincer il simt total off in relatia asta si cred ca ma lupt singura

bucatica mea de ura

o urasc mereu, simt ca vreau sa o jupoi usor sa simt cum urla si eu sa ranjesc satisfacuta..vreau sa moara toti..
imi strica viata..e viata mea o traiesc cum pot nu am nevoie sa o strice altii...urasc singuratatea si totusi oamenii din jurul meu sunt de cacat...
el se gandeste..nici el nu cred ca stie ce gandeste...daca pana acum iam dat motive sa se indoiasca imi pare rau da mai mult de atat nu pot face..trebuie sa ma adun si sa ma schimb sa fiu femeia de care am nevoie ca sa merg mai departe, ca sa pot sa reusesc ceva
si pentru trecut...nu exista om care sa merite sa ma critice cand pacatele ii atarna mai greu decat mie..sa iti fie de bine si sa te inneci cu saliva..