Fanteziile erotice ale barbatilor

Dacă le-am citit pe cele ale femeilor am zis de ce să nu le citesc şi pe cele ale bărbaţilor. Am sperat să mă captiveze la fel de mult, sexul este un subiect fascinant pentru mine, ca şi materie de studiu mă refer, dar nu ştiu de ce nu am fost atât de impresionată, la final primul gând a fost ”bine că pe asta nu am cumpărat-o.” Dar să vorbim un pic despre carte, autoarea a mers pe aceeaşi idee, un pic de publicitate şi bărbaţii doritori să îşi împărtăşească fanteziile au trimis scrisori la . Şi a primit ceva scrisori de s-a şi chinuit să facă aşa un mic studiu demografic, poate de asta nici nu e aşa atractivă cartea în prima fază, dar cred că autoarea a încercat să sublinieze că nu e o carte sexuală, este o cercetare. 
Şi au scris domnii şi tinerii bărbaţi, care mai de care ce fantezii au şi ce anume le strârneşte dorinţa de sex, cartea e împărţită pe capitole, pasionaţii de bondage, cei cu fantezii gay, cei care sunt gay, cei care au fantezii cu mai multe femei, cei care au fantezii în 3 cu încă un bărbat, cu sex în grup, cei care sunt stârniţi de anumite secreţii ale corpului şi un capitol şi despre tinerii virgini... am omis câte ceva sunt sigură, dar în apărarea mea erau multe capitole... Nu ştiu de ce fanteziile femeilor m-au atras mai mult... poate că după ce am citit prima carte deja eram obişnuită cu nebuniile care pot trece prin mintea unui om excitat.
Autoarea încearcă din loc în loc să explice psihologic de ce bărbaţii respectivi au acele dorinţe, fie traume, fie o legătură de un anumit fel cu părinţii, sau unul din părinţi...te pun pe gânduri anumite lucruri, dar trebuie să recunosc că bărbaţii au o minte murdară.
A trecut ceva timp de când am terminat cartea şi încerc să văd care fragment m-au impresionat atât de tare încât să îmi rămâne în amintire...şi sunt vreo două...
1. unii bărbaţi cochetează cu ideea de a-şi vedea nevasta satisfăcută de un alt bărbat, aici se împart apoi între cei care chiar doresc acest lucru şi cei care nu vor să treacă de ideea de fantezie.
2. bărbaţilor le plac jucăriile femeilor...şi cu cât au mai puţin acces la ele cu atât le vor mai mult. Au fost multe plângeri cu privire la practicarea sexului oral, mai precis că femeile nu îi lasă să . Ce mi s-a părut interesant este că bărbaţi care nu au făcut niciodată lucrul astă erau ferm convinşi că sunt nişte profesionişti în adevăratul sens al cuvântului.
Apoi partea cu secreţiile, în general doar câteva înclinaţii către urină, dar a fost şi un episod cu un bărbat care dorea ceva mai mult decât dirty sanchez, mult mai mult.
3. apoi capitolul cu virgini a fost teribil, nu ştiu dacă din cauză că era ultimul sau pentru că acele scrisori erau scrise de băieţi care nu aveau nici un fel de experienţă...dar mi-au rămas câteva imagini în cap. O să o povestesc doar pe cea care m-a amuzat dar probabil nu era chiar atât de râs cât de plâns, pentru că asta e mentalitatea viitorilor bărbaţi... Un tânăr de vreo 15 ani, foarte convins că ştie toate misterele vieţii, sau măcar pe cele legate de sex, care dă sfaturi tuturor colegilor pentru că el ştie multe că a citit multe cărţi şi ştie absolut tot ce este necesar despre un act sexual, are o mare problemă şi problema sună cam aşa
La final ce pot să zic, pentru cei interesaţi, poate fi oricând o lectură plăcută de weekend :)

Scrisoare către mine

2014 ce îți dorești?

Îți spun eu ce ar trebui să îți dorești draga mea,

-          anul acesta care vine o să îți pui mai mult gândurile pe hârtie și o să încetezi să mai spui la lume ce crezi

-          o să zâmbești frumos și nu o să le mai arăți ce simți tu (știu că asta spui de 2 ani dar cred că anul astă trebuie să te chinui un pic mai mult)

-          o să taci, o să vorbești mai mult cu tine și nu o să îi mai spui lui tot ce te supără pentru că nu știe ce să zică și nu faci decât să îl îndepărtezi (el are nevoie de oamenii ăia falși lângă el și are nevoie să îi mulțumească)

-          o să îți faci o listă cu lucrurile importante și o să te ții de ele

-          o să te iubești pe tine mai mult și nu o să mai fii dependentă de alții

-          anul acesta o să UIȚI, Da o să înveți să uiți

Și a fost ... Paris!

Azi se împlinesc fix două luni de când am pus piciorul pe pământ Românesc după mica mea escapadă la Paris. A fost o săptămână atât de obositoare și totuși atât de frumoasă în care am colindat singură atâtea străzi pline de poveste. Nu vorbesc franceza, nu mi-a plăcut niciodată dar pot să vorbesc în engleză atunci când am nevoie de ceva dar a fost genu de excursie în care aproape că nu am deschis gura. La Sacre Coeur am vorbit cu un băiat pentru că aveam nevoie de mărunt să îmi iau și eu un ban suvenir, dar acceptau doar anumite monede...m-a urmărit un pic după ce i-am furat tot măruntul dar apoi s-a depărtat fără incidente.
A fost ciudat să mă plimb de una singură într-un oraș atât de mare și recunoscut pentru romantismul său dar poate că a meritat.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Păi să vedem:
- undeva după catedrala Notre-dame, după ce treci de magazinele cu suveniruri este un pod, un pod frumos probabil nu prea special dar pe care cântau 4 bărbați la niște instrumente frumoase. Iubesc genul asta de arta, am stat acolo și i-am ascultat cum cântau și pentru un moment eram liniștită și fericită. Cred că cel mai important lucru din excursia asta în care am mers singură a fost faptul că nu mă simțeam vinovată sau stânjenită atunci când făceam ceva ce îmi doream eu să fac, nu trebuia să mă gândesc dar oare persoana care e cu mine vrea să facă lucrul astă, dacă nu e un moment reușit o să zică că am pierdut timpul aiurea? Ei bine acum nu a trebuit să îmi fac griji pentru nimeni, am făcut ce am vrut, unde am vrut. E adevărat că am alergat mult prea mult, mi-aș fi dorit să fie o excursie mai relaxată dar am vrut să ajung în cât mai multe locuri ca să nu aibă lumea prea multe lucruri să îmi comenteze, de genu vai dar nu ai fost acolo...ce ai pierdut era așa frumos....
- aceeași experiență cu un artist de stradă am trăit-o și la Sacre Coeur unde un domn cânta melodii la harpă... a fost prima dată când am auzit și am văzut o harpa pe viu
- am fost și în Pigalle, era păcat să ratez zona, mai ales că m-a bine dispus la maxim. Pe cât eram de obosită pe atât de amuzată am fost de toate nebuniile văzute prin magazinele de acolo și mai ales în Muzeul Erotismului. Hmm Muzeul Erotismului, un loc interesant și da așa cum îi spune și numele e un loc unde sexul este artă. Pentru 10 euro ai ocazia să vizitezi 7 etaje pline cu tablouri, expoziții fotografice și diferite statuete și obiecte care prezintă organele sexuale din diferite zone și perioade. În doua dintre etaje poți sta să vizionezi filmulețe porno așa cum erau ele făcute la început, începând cu epoca filmului mut. În ciuda faptului că totul era dedicat pornografiei nu am găsit nimic care să îmi provoace un sentiment negativ, am ieșit cu un zâmbet de acolo care valora mult mai mult decât cei 10 euro plătiți la intrare.
- Turnul...simbolul Parisului, este mare, este frumos și este incredibil de aglomerat. Este teribil cât de mult trebuie să aștepți pentru a urca până în vârf, la cele două lifturi petreci de 10 ori mai mult timp decât admirând priveliștea pentru că atunci când ajungi sus ești obosit și plictisit de stat la coadă. Nu știu dacă există vreo oră din zi în care să nu fie aglomerat acolo, chiar și la cei cu rezervare on-line era coadă.
- și pentru că vorbim de cozi, Parisul e un oraș bun pentru oamenii matinali. Știu că e vorba de o vacanță și te gândești că măcar în vacanță să mai lenevești în pat dar dacă vrei să vezi Parisul e bine să te trezești dimineață. Când am fost la Catedrala de la Notre-dame era în jur de 9... am stat ceva timp înauntru pentru că e o clădire mare și frumoasă pe care merită să o iei la bani mărunți. După o oră poate o oră și ceva am plecat spre altă destinație. Când am intrat eu, era foarte liber, când am ieșit...pff aici vorbim de cu totul altă poveste... era o coadă imensă pe trei rânduri care abia se mișca, a fost un șoc imens. La fel a fost și la Palatul Versailles...era coadă și când am ajuns eu dar se mișca repede dar când am ieșit nici nu te vedeai de câtă lume era acolo.
- un oraș extrem de aglomerat. Nu am văzut nicăieri atât de mulți oameni, mă simțeam ca într-un furnicar și am rămas cu sentimentul că acolo există la propriu o viață sub pământ. Am schimbat metroul cu trenul și cu tramvaiul și cu autobuzul de atâtea ori că au fost momente în care simțeam că nu fac altceva decât să mă plimb cu mijloace de transport în comun. Urcam și coboram chiar și doua etaje pentru a schimba linia de metrou sau de tren și în permanență era o mare de oameni care se mișca pe acolo. Am văzut oameni care citeau, am văzut oameni care nu își ridicau ochii din telefon dar am văzut și femei care se machiau pregătindu-se pentru o noua zi de muncă. Petreci atât de mult timp în acele locuri încât ajungi să te comporți ca acasă. Singurul lucru pe care nu îl făceau oamenii era să mănânce, ceea ce mi s-a părut o dovadă imensă de respect în condițiile în care era oricum prezentă o paletă largă de mirosuri.
- oamenii erau foarte relaxați, și nu exista loc cu verdeață care să nu fie bun loc de odihnă și relaxare. Nu cred că erau persoane care să se simtă constrânse în vreo formă, fiecare făcea ce dorea fără să se gândească la imagine sau la vorbele celorlalți.
- am văzut pentru prima dată un travestit, cred că aveam un zâmbet tâmp pe față când am realizat la ce mă uitam. Am văzut pentru prima dată doi bărbați care se sărutam, cei drept pe ei nu am putut sta să îi analizez că nu se cuvenea să te uiți în gura oamenilor.
- nu am mâncat nimic prea special, oricum toate sunt destul de scumpe și sinceră să fiu eram atât de obosită și plină de adrenalină că numai de mâncare nu îmi ardea. În general mâncam doar o dată în zi și atunci mai mult seara și uneori mai luam o masă la ora 5 când ajungeam la prietena mea la muncă.
- am dormit atât de puțin în zilele alea că abia așteptam să ajung acasă... nu știu dacă am avut mai mult de 2-3 nopți în care să dorm mai mult de 5 ore, în condițiile în care eu rar mă abat de la regula de 8 ore, sunt o ”dormicioasă” ce pot să spun.
Poate că aș mai vizita Parisul încă o dată dar cu siguranță nu singură. Acum știu cum să ajung și unde și am văzut mare parte din ce se putea vedea așa că o a doua vizită e sigur menită să fie în doi...dar cine știe.