Brumarel

o luna plina de activitati daca le pot numi asa...vine tata acasa si ca orice copil frumos si bun ar trebui sa ma bucur...oare se supara cineva daca nu am sa sar in sus de bucurie? m-am obisnuit atat de mult sa fiu singura incat acum simt ca imi invadeaza cineva spatiul...ma obisnuisem sa imi fac singura mancare sa imi dramuiesc eu bani si sa nu astept nimic de la nimeni acum totul e dat peste cap...alta prezenta in casa si alta voce care va rasuna pe langa a mea in casa...am sa incerc sa nu dau atat de multa importanta momentului pentru ca ma complic singura...
incepe facultatea...o nebunie tinand cont ca sunt anul 2, am reusit sa imi pastrez locul la buget si inca mai aspir la o bursa de vreun fel...toata programa sa schimbat si toate cursurile sunt diferite de anul 1...si ca de obicei dem 1 e de acomodare dar spre deosebire de anul 1 intram mai direct in paine...am sperante ca totul o sa fie bine

un da sau nu

Am venit recent din Italia unde mi-am petrecut o frumoasa vacanta. am vizitat locuri superbe printre care si faimoasa venetie dat cel mai important mi-am cunoscut nepotica si am legat o prietenie frumoasa cu, cumnatica mea lucruri care au contat cel mai mult. cat am fost plecata l-am pierdut pe soso care a decis sa se stinga inainte de vreme, sunt fericita ca l-am avut si l-am iubit 2 ani jumate si cred ca a fost un animalut fericit si alintat. am vrut sa fie un text trist despre frustrarile mele din relatie dar mi-am dat seama ca am atatea amintiri frumoase din italia neimpartasite incat nu merita sa mai las lucrurile rele sa imi ocupe timpul si asa scurt.Astept cu nerabdare ziua cand ii voi revedea pe ai mei si o sa imi imbratisez iar nepotica.Soso, imi lipsesti...

dezamagita

De la inceput mi s-a parut ca relatia asta e mai grea decat ar trebui sa fie dar am zis ca poate fantomele trecutului sunt inca intre noi...adevarul e ca aparent chiar sunt dar nu aduse numai de mine ci foarte ciudat aduse si de el...ma dejamagit nu din cauza fantomelor :)) ca asta o rezolvam in timp ci din cauza ca mia aratat ca nu poate fi acolo cand eu simt mai puternic nevoia de sprijin si mia aratat ca acel " te iubesc" nu e nici pe jumatate la fel de profund cand vine vorba de practica..pacat...a fost asa greu ieri cand ma luptam intre sentimentul ca il pierd si sentimentul ca el nu merita pentru ca nu poate fi alaturi de mine...cred ca frica de singuratate castiga iar dar nu stiu pentru cat timp...daca, cand eram cu Iulian spuneam ca merita sa inchid ochii ca o sa fie bine cand o sa ne stabilizam acum nu stiu daca mai merita, nu am speranta ca viitorul e atat de roz si de bogat...
Recunosc ca regret aceste sentimente dar cred ca realitatea ma mai loveste uneori...am sa fiu aici atat cat se poate mie frica sa nu ma atasez prea tare pentru ca sincer il simt total off in relatia asta si cred ca ma lupt singura